idei pozitive

Daca reusim sa percepem ca ceilalti sunt umani, ar trebui sa intelegem ca orgoliul este o lectie gresita atat ca si cauza cat si ca scop. In asteptarea perfectiunii, durererea generata de umanitate poate naste monstri. Suntem elevi si profesori in mod involuntar pentru lectii pe care le percepem si le intelegem doar daca promovam etapele evolutiei individuale. Odata intelese, constientizarea imposibilitatii alegerii rolului si a lectiei iti determina limitele fiintei ca judecator constient, realizand posibilitatea infinita de acceptare pozitiva a lipsei perfectiunii umanitatii ca element esential pentru evolutia individuala.

28 iunie…Zambiti, va rog, ca avem destule motive.  E vara. In curand o sa mancam struguri.

“E o prostie sa ratezi prezentul doar de teama ca nu vei castiga viitorul”

“Autoritare, paralizante, circulare, uneori eliptice, frazele de efect, numite in gluma pepite de aur, sunt un flagel malign, dintre cele mai primejdioase care au pustiit lumea. Le spunem celor cu mintea confuza, Cunoaste-te pe tine insuti, ca si cum cunoasterea de sine n-ar fi a cincea si cea mai dificila operatie din aritmeticile umane, le spunem celor abulici, Daca vrei, poti, de parca realitatile bestiale ale lumii nu s-ar amuza in fiecare zi inversand pozitia relativa a verbelor, le spunem nehotaratilor, Incepe cu inceputul, ca si cum inceputul ar fi capatul vizibil al unui fir rasucit stangaci de care ar fi de ajuns sa tragem pana ajungem la capatul celalalt, de parca intre unul si altul am fi avut in maini o ata dreapta si continua care n-a trebuit descurcata, nici deznodata, lucru imposibil in viata mosoarelor si, daca alta fraza de efect ne e permisa, in ghemele vietii. [...] Simpla greseala a unor naivi nestiutori, inceputul n-a fost niciodata clar si precis, inceputul e un proces foarte lent, zabavnic, care cere timp si rabdare pentru a intelege care este directia buna, pentru a pipai drumul ca un orb, inceputul e doar un inceput, nu conteaza.”

Jose Saramago-Pestera

PS: orice comentariu nu ar avea valoare raportat la carte

inca o fila

ieri m-am uitat prin albumul de poze, prin jurnalele vechi, prin arhiva de mess, prin mailurile salvate, prin cuferele cu amintiri, mi-am numarat liniile fetzei, gandurile, visele, ridicarile si mai ales caderile. azi e o zi normala. o inca fila banala a unui nou capitol. si imi aduc aminte ce scriam in octombrie 2006 pe 360. e la fel si totusi atat de diferit.

“Aici in locul asta…unde este cand rai , cand iad…prea mult soare sau prea multa zapada….prea multa caldura sau prea mult frig..aici unde o simpla bataie de aripa aduce un adevarat uragan… unde norii aluneca de sus in jos…unde e abis sau inaltime ametitoare…unde curcubeul rasare din piatra …..cu zboruri si caderi…cu ambitii si renuntari…aici in interiroul mintii si inimii mele m-am privit azi ..inapoi… eu cea de acum un an…doi ani…multi ani… ca intr-o sala a oglinzilor…neterminata…unde ajungi sa te intrebi ce imagine e cea reala…m-am simtit o clipa straina de mine…si mi-a fost dor de ieri …si am vrut pentru un moment ca timpul sa ramana suspendat intr-o completa liniste ca sa pot realiza prezentul …dar am clipit si secunda urmatoare s-a rostogolit zgomotoasa peste mine … si am simtit din nou curiozitatea si nerabdarea de a vedea viitorul prezent si prezentul trecut… si sala oglinzilor intreaga.”

putin chris botti si ceva mai mult

Chris Botti -Indian Summer

Chris Botti cu Steven Tyler- Smile

Chris Botti, Sting si J Groban – Shape of my heart

de 1 iunie…

In Rusia: une enfant sauvage decouverte en siberie

In Anglia : child abuse images

In China:

(the guardian)

timp liber iunie

Marti, 9 iunie sunt la “Lear”. In sfaaarsiit .

incerc sa bifez si urmatoarele chestii care ma atrag prea tare ca sa nu cedez in fata lor :

5 iunie -Sinucigasul- TNB- daca mai prind bilete

14 iunie -Scaunele -Bulandra

19 iunie- Richard al III lea se interzice- Bulandra

26 iunie- Concert simfonic Ateneul Roman

Ioana si focul – ? daca se mai joaca la Comedie pana la inchiderea stagiunii si daca prind bilete…

Mi-as dori si niste concerte prin cluburi dar vad ca nu e nimic interesant. Asteptam.

Care mai vrea, sa spuna inainte sau ne vedem direct acolo!

banalitati

Intotdeauna mi-a placut orasul dimineata. Atunci cand cerul e inca destul de intunecat si cand luminile sunt inca aprinse in oras. Strazile sunt goale, nu exista trafic, mai vezi doar cate un om ratacit la o trecere de pietoni.  Diminetile cand inca treaza dar adormita te intorci de la o petrecere faina cu prieteni dragi, intr-un taxi care goneste pe sosea. Esti doar tu cu gandurile tale si cu drumul deschis care iti spune cum incepe ziua fara sa iti dai seama cum se va termina.  E totul in aer. Aerul de oras care de abia se trezeste. Si atunci parca iti vine sa iti amani tot somnul care te-a indemnat acasa si sa iesi la o cafea fierbinte si un corn cu ciocolata la o pravalie care de abia se deschide. Sa simt parfumul orasului ce mi-a ramas pe retina, din scena finala din As good as it gets. Doar o haina peste un pantalon casual, fara fard si mascara, fara aglomeratie, fara trafic, fara atitudini fortate, doar o dimineata simpla, in haine banale, la o cafea neagra, treaza intr-un oras care inca doarme. Naturalete matinala reconfortanta.

Ma duc sa dorm cateva ore si sa visez la lucruri simple.

the eye

schimbare de look…

…cu poza din dotare (autoportret oglindit in apa). aveam nevoie de putin nou. multumiri lui dan, ca de obicei, pentru ajutor cu noua tema.

cu taxiul

prietenii mei stiu ca nu prea ma inteleg cu taximetristii. ma rog… nu am nimic cu ei atat timp cat conduc repede si pe traseele cele mai scurte sau pe cele mai putin aglomerate, fara manele, fara geamuri deschise peste tot, fara conversatii prietenesti. sunt banii mei si vreau sa stiu pe ce ii dau. cand nu stiu pe ce ii dau devin … sa spunem ca am avut niste “mici” discutii in contradictoriu cu acei soferi.

si se pare ca mereu am noroc de asemenea specimene.

ultima patanie, vineri. trebuia sa ajung in timpuri noi. si am luat un taxi. prima data mi-a spus timid ca nu prea stie zona in care vreau sa ajung. nu a fost problema pt inceput. am zis, de! am mai intalnit unul sau doi, nu-i bai. ii spun sa ajunga la podul izvor, de acolo sa mearga pe splai pana la unirii, sa faca rondul, sa mearga in continuare pe splai si ii spun eu cand ajunge in zona . la prima intersectie insa omul vroia sa vireze la stanga. ca sa ajunga la podul izvor trebuia sa mearga inainte. l-am luminat si de data asta. mi-a spus ca trebuie sa-l ghidez! ma rog… la urmatoarea intersectie iar …”nici pana la podul izvor nu stiti sa ajungeti?!” a ajuns in final la minunatul pod unde trebuia sa vireze pe splai. se incadrase gresit pe banda! din nou, indicatii. ajunge omul la unirii si se gandeste el sa nu faca rondul, sa o ia inainte. din nou indicatii pentru banda corecta ca sa poata intra in rond. va dati seama ca vocea mea numai calma nu mai era. ii spun sa mearga pe splai. dar ce face desteptu’? o ia pe bulevardul unirii. moment la care mi-a sarit tandara! “asta este splaiul?? trebuia sa virati la stanga la urmatoarea!!” saracul s-a facut mic de tot. m-a rugat sa nu mai ridic glasul la el. “de cand sunteti taximetrist?” “de doua luni jumate” moment la care m-am calmat. oare de ce numai eu ii gasesc pe astia?? am gandit. totusi… “sunteti taximetrist de doua luni dar dumneavoastra nu ati mai fost niciodata cu masina in bucuresti? dar in zona unirii?” am intrat pe mircea voda, tot la indicatile mele. in acel moment omul a vrut sa ma lase langa un alt taxi ca sa ajung corect la destinatie. “Nu! mai e un km. cine naiba ma duce 1 km??” in sfarsit am ajuns. singurul gest pe care l-am apreciat a fost faptul ca s-a oferit sa nu platesc cursa. “Nu, nu, lasati, luati banii dar sa va cumparati din ei o harta a bucurestiului pe care va rog sa o studiati!”

Stau si ma gandesc ca daca nu stiam cum sa ajung la destinatie, probabil ca si acum ma plimbam prin bucuresti cu acelasi taxi. Ce ar trebui sa fac? Oare sa intreb pe fiecare taximetrist daca stie bucurestiul? Sau asta ar trebui sa se subinteleaga prin faptul ca practica meseria pe care o practica?  Cum ar fi…sa-i dai tu indicatii chirurgului care te opereaza… “nu, nu, domnu’ doctor…apendicele e in dreapta. nu ma taiati in stanga va rog!!”