TONUL FACE MUZICA

“Comunicarea se realizeaza 7% prin cuvinte, 38% prin limbaj paraverbal si 55% prin limbaj nonverbal. Totusi, putini sunt cei care dau atentie tonului vocii, dictiei, ritmului vorbirii, pauzelor, tacerii, rasului. In functie de ton, vorba mangaie sau plesneste, in functie de dictie, auzim o melodie sau o mormaiala.

Orice mesaj este ascultat si cu mintea si cu inima. Daca inima aude zgomote in loc de muzica, intelegerea mesajului va fi distorsio­nata. Tonul vocii, ritmul vorbirii sau alte caracteristici paraverbale raman in noi ca un ecou, iar raspunsul la mesajul primit se va formula in functie de acest ecou.”( http://www.cariereonline.ro/index.php/articles/Tonul_face_muzica)

Trebuie sa recunosc faptul ca de obicei nu imi dau seama cat de autoritar vorbesc. E un defect al meseriei. Locurile publice in care am avut obligatia de a ma exprima dar mai ales emotivitatea de care nu pot scapa nici pana la aceasta varsta ma determina inconstient si insesizabil (pentru mine) sa folosesc un ton ferm. La inceput a fost o fermitate care sa imi confere atentia celorlalti in momentul in care imi rostesc discursul si care sa poata sa imi acopere tremurul interior. Ulterior, a devenit un lucru pe care, din pacate nu l-am mai sesizat. Cand sunt foarte obosita tonul devine “artagos”. Asa cum mi-au spus cativa prieteni cu cateva saptamani in urma. Descoperire care m-a deranjat pentru ca mie nu imi place sa ma cert!! Cu nimeni! Prefer sa tac cinci zile consecutiv decat sa spun un lucru doar din cauza nervilor si astfel, sa se inchida o usa definitiv intre doi oameni. Mai mult decat atat, experienta de viata, m-a antrenat in asemenea masura incat imi dau seama cu 2 secunde inainte de a spune o prostie sau un lucru ce ar putea jigni si atunci nu mai deschid gura. De obicei, spun exact lucrurile pe care vreau sa le spun sau fac doar aluziile pe care vreau sa le fac. Si asta pentru ca mi s-a intamplat ca vorbele unor oameni sa ma doara si altele sa imi atinga niste coarde sensibile. Din pacate, chiar in aceasta saptamana, cineva m-a suparat cu niste vorbe. Vorbe care in esenta lor erau corecte. Dar care au fost “aruncate” spre mine intr-un mod ofensiv. Am fost palmuita prin tonul vocii. Si a durut. Iar faptul ca tonul a fost folosit de acea persoana a amplificat senzatia. Pentru ca asa cum spunea textul citat, orice mesaj este ascultat si cu mintea si cu inima.

Iar Tonul este intotdeauna esential. Poti sa spui “te iubesc” fara nici o “muzica” si atunci sa doara mai mult decat o tacere si poti sa auzi un simplu “ce mai faci” si sa prinzi aripi. Forma si fondul unui mesaj trebuie sa formeze o unitate. Sa avem mai multa grija cum vorbim!