floarea soarelui

M-am jucat iar…

floarea soarelui

The Children of Huang Shi

Un film despre razboi, eroi din intamplare, descoperirea unor valori interioare si umanitate… Poate nu e un film de Oscar dar e un film interesant. Iar Jonathan Rhys Meyers joaca din ce in ce mai bine. Nu pot sa nu observ insa lansarea filmului in chiar anul in care China a organizat Jocurile Olimpice. Coincidenta?

August Rush

scurta evadare

Dupa ce trenul a avut intarziere 2 ore la plecare (!) din Bucuresti, dupa ce s-a stricat locomotiva la Sinaia, dupa ce am ajuns pe la ora 3 sambata noaptea in Sighisoara, a doua zi, dupa un somn scurt, m-am indragostit de acest oras! M-am simtit in alta epoca, in alt colt de lume… Am umblat peste tot, am fotografiat tot ce se putea, am mancat cele mai bune tarte cu mere, mi-am cumparat tablouri si am uitat ca exista probleme… iar a doua zi am trecut (dupa 14 ani!) prin Sibiu, unde imi petreceam vacantele de vara si am retrait tot parfumul uitat al copilariei intr-un oras care pare desprins de Romania …

sighisoara 2008

sibiu

Dreptul de a alege sa avem drepturi

Dupa ce in ultima suta de ani am auzit doar despre drepturile femeii, cum suntem noi egale in drepturi cu barbatii, cum putem si “trebuie” sa facem ceea ce vrem, cum trebuie sa ne dedicam unei cariere, cum a sta “la cratita” este sub nivelul nostru si dupa ce am ajus sa facem copii la 40 de ani si pe aia in fuga pentru ca trebuie sa ne intoarcem la birou, cum i-am lasat cu bunica sau, mai rau, cu bona pentru ca ne pierdem slujbele la care am visat secole, iata ca acum analistii din SUA si Marea Britanie au ajuns la concluzia ca emanciparea noastra are efecte negative asupra familiei. Nu zau? Nu ma intelegeti gresit. Sustin faptul ca orice femeie are dreptul sa faca orice doreste cu viata ei: daca vrea sa se dedice carierei si asta simte, bravo ei, toata admiratia mea, are tot dreptul. Si e minunat ca avem toate drepturile de care beneficiem in acest moment! Insa, Doamne, cei care au sustinut emanciparea femeii (si pe care ii admir) nu s-au gandit ca pe langa toate drepturile pe care le dobandim mai dobandim si toate obligatiile corespunzatoare si strans legate de cariera pe care ne-o construim. iar toate aceste obligatii  se adauga la celelalte deja existente ( pe care chiar natura noastra ni le impune) si care nu sunt inalturate de cele noi: a naste niste copii acolo, a-i mai si creste si a mai si te interesa de soarta lor.  Nu de alta, dar barbatii nu prea au mare legatura cu aceste vechi obligatii… fie ca nu pot (la prima!) fie ca nu vor (la celelalte) . Iar acest “nevrut” vine tot din concetia societatii care s-a modernizat la capitolul drepturile femeii dar a ramas la fel la capitolul “barbatii si responsabilitatile familiale”.  Ei si atunci, dragii mei ce-i de facut? ne vom intoarce acum la vechile idei si vom condamna femeia care munceste? Ar fi ciudat sa fie condamnata chiar de societatea care a crescut-o cu ideea de “femeia de cariera”. Si poate ar trebui sa umblam la alte probleme cum ar fi “a face ca turma”,  “a fi neintelegatori”, “a impune sabloane si tipare”. Cred ca fiecare are dreptul sa faca ceea ce vrea, indiferent daca este femeie sau barbat iar ceilalti ar trebui sa inteleaga acest lucru. Traim intr-o societate in care fiecare are dreptul de a decide daca se dedica unei cariere sau vrea sa dedice familiei. Si asta depinde de fiecare din noi. A ne indobitoci cu regulile impuse de altii , fie ele referitoare la emancipare, fie ele referitoare la intoarcerea la valorile traditionale este cu totul gresit. Pentru fiecare dintre noi exista aspiratii diferite. Si pentru a sublinia minunatele contradictii ale acestei societati,  unei femei din Maroc nu i s-a acordat cetatenia franceza deoarece poarta valul traditional chiar daca este stabilita in Franta, vorbeste fluent franceza, este casatorita cu un francez, are copii cu el si mai mult…a fost decizia ei sa poarte acest val!  Deci, dragele mele, unde sunt drepturile alea pe care le-am dobandit? De a face ceea ce dorim, cand dorim si unde dorim?? Se pare ca  drepturile astea trebuie sa fie intotdeuna in pas cu moda si cu credinta societatii ca ea stie mai bine ceea ce vrem noi! Cine stie, peste 50 de ani vom avea cu totul alte drepturi pe care poate nici nu le vom dori dar pe care vom fi obligate sa le exercitam pentru a putea fi considerate libere sa alegem!

Cele doua articole :

http://www.guardian.co.uk/society/2008/aug/06/equality.gender

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/aug/06/france.islam

Marte si probleme juridice…

Se pare ca totusi exista sanse sa ne mutam pe Marte ! Cercetatorii de la Nasa au confirmat faptul ca exista apa pe aceasta planeta! Asa ca am inceput sa ma mai linistesc de faptul ca planeta noastra este pe duca… si ca nu vom mai avea ce apa sa bem intr-un viitor mai indepartat sau apropiat! Acum stau eu si ma gandesc… Vor aduce apa de pe Marte in urmatoarea expeditie sau ne vom muta noi acolo? Care este solutia acceptabila ? In prima varianta, cine va avea dreptul sa exploateze acele “rezerve” de apa de pe Marte? Si in ce termeni contractuali? Vor fi concesionate? si daca da de catre cine? In a doua varianta, ma gandesc care va fi pretul apartamentelor pe Marte si cine vor fi investitorii? Oricum, in ambele variante, care va fi legea locului incheierii contractelor? eh…nu ma bagati in seama … defect profesional, ce sa-i faci? Insa puteti citi mai jos:

http://www.guardian.co.uk/science/2008/jul/31/mars.spaceexploration

pitici pe creier sau leapsa 2

(primita de la Cata)

Booon…

Vreti sa stiti despre piticii mei?? Unii sunt foarte batrani …altii sunt proaspeti!

1. Nu pot dormi pe intuneric! Nu stiu cand a aparut acest pitic dar are ceva ca varsta pentru ca nu imi aduc sa fie altfel… In momentul in care adorm trebuie sa fie o veioza, un bec, oricat de mic, aprins pentru ca altfel simt cum tot intunericul se repede catre mine cu diferite amenintari (Laura astept comentarii…) … asa ca cei de la Electrica ar trebui sa fie fericiti ca exista oameni ca mine. Problema este foarte serioasa pentru ca mi s-a intamplat sa dau aproape foc la casa intr-o noapte cand s-a oprit curentul si nu am putut sa stau in bezna …asa ca m-am decis sa aprind lumanari chiar langa sifonier… urmele se vad si acum !

2. Nu pot sa ma opresc din cumparat creme, balsam pentru par, sampon, rujuri… Am foooarte multe… intotdeauna! Vreo 3-4 creme de fata, vreo 5 pentru corp (fiecare cu finalitatea ei), doua de picioare, vreo 3 tipuri de balsam, 2 tipuri de sampon, vreo 2 produse de demachiat… si de fiecare ma plictisesc cam dupa o saptamana dupa care trebuie sa cumpar altele! De rujuri nu mai vorbesc! In acest moment am vreo 10 cu care …nu ma dau! Pentru ca eu cumpar ruj dar nu imi place sa folosesc!

3. Nu am incredere in mine! E un pitic de aceeasi varsta cu mine si pe care toti prietenii mei il cunosc! Mereu imi este frica de faptul ca nu ma voi ridica la nivelul asteptarilor unora sau altora… si mereu imi este frica sa nu fiu respinsa de cei care ajung sa ma cunoasca foarte bine! Fara alte comentarii…

4. Ma exteriorizez cu greu (probabil ca o consecinta a punctului 3 de mai sus)… imi trebuie luni sa “ma deschid” in fata oamenilor cu care fac cunostinta si numai daca ma conving ca imi sunt prieteni. Si chiar dupa ce ma conving …nu stiu cati prieteni m-au vazut plangand… iar mama cam de vreo 4 ori in 29 de ani!

5. Iubesc Japonia si tot ce tine de aceasta tara: samurai, bushido, ceremonia ceaiului, gheise, ikebana, kimono… Imi plac oamenii cu fata alba si ochii alungiti… si visez sa ma mut in Japonia!

6. Iubesc fotografiile. Facute de mine, in orice loc nou unde ma duc. Daca vad ceva interesant si nu am aparatul foto cu mine, ma simt incompleta! Fac o suta de fotografii si imi plac doar 10… Si daca trec doua saptamani fara sa fotografiez ceva, ma apuc sa fotografiez si…lampa! Iar fotografiile facute de altii: portretele, si cele alb-negru!

7. Iubesc lupii… e ciudat dar ii iubesc… mi se par niste fiinte fooarte inteligente de la modul lor de a-si intemeia o “familie” si formarea haitei in jurul acestei familii, la impartirea tributiilor in cadrul haitei ( exista si un personaj care are rolul de bufon pentru detensionare in cadrul haitei!), crescutul puilor si pana la modul de vanatoare.

8. Nu suport (gen pitic pe creier) duminicile (am o senzatie ciudata de parasire si sentimentul ca voi muri intr-o duminica), garoafele, ciocolata amaruie, carnea de porc, marca Mercedes, hainele in combinatie verde cu galben, lenjeria de culoare maro, aloe vera (sunt alergica!) si concediile in statiuni unde faci acelasi lucru in fiecare zi.