Ultimele anotimpuri

M-am plimbat astazi in jurul TNB-ul pentru o ora… o ora la pranz…atunci cand e soare si simti ultimele ramasite ale toamnei …asa cum fac in ultimele zile pentru ca… pentru ca mi-am dat seama ca nu mai simt anotimpurile. Nu mai trec prin mine ci pe langa mine desi timpul nu ma ocoleste. Nu imi aduc aminte ultima data cand era primavara sau ultima data cand era vara …asa cum nu imi voi mai aduce aminte ultima data cand era toamna… timpul a inceput sa se masoare doar in deadline-uri si in sambete scurte. In cate mailuri am trimis azi sau in cate ore am de finalizat lucrarile. Ma mai uit dimineata in oglinda si prezenta unei noi linii subtiri in coltul ochiului imi mai aduce aminte de timp… si e socant cand te uti in jur si vezi ca au ingalbenit frunzele desi parca ieri era vara… Vara… anotimpul acela de care imi aduc aminte vag… acel timp suspendat, cand te poticnesti in vacante, te trezesti pe la pranz  si te plictisesti de caldura pana seara cand fugi in oras pana e noapte tarziu sau devreme pentru ca a doua zi sa o iei de la capat. Sau poate te urci in tren si fugi la mare unde stai suficiente zile pana pielea ti se face neagra si te plictisesti si vrei iar acasa unde te vei plictisi iar. Cand mananci cirese si citesti toata ziua… Cand se aud greierii noaptea…  Cand vezi cum ingalbeneste frunza dupa frunza si se face toamna si te intorci la prieteni, la racoare si la castanele care cad din copaci, la mirosul frunzelor arse si la copaci dezfrunziti… la serile din ce in ce mai aproape de ziua pana cand totul se face alb… si apoi verde…

Vreau iar sa simt orele si zilele si saptamanile si lunile. Imi vreau anotimpurile inapoi! Macar pentru o ora la pranz …

Chengdu, China: An investor smokes while resting on seats at a brokerage house

The guardian

Obsesia de astazi

Castile pe urechi, varful pantofului batea ritmul iar degetele imi alergau pe taste rezolvand diverse chestii plicticoase… si imi venea sa beau un vin rosu demisec si sa fumez o tigara in coltul gurii…

Maria Tanase

Ce faci cand ramai blocata in baie

Ce faci cand ramai blocata in baie pentru ca minunata clanta este moarta, nu ai telefon, surubelnite sau alte ustensile??? cand este 9 dimineata si trebuie sa ajungi la birou si nu poti sa suni pe nimeni si chiar daca ai suna nu se poate intra in casa deoarece usa este inchisa cu cheia??? Te calmezi, fumezi o tigara (daca ai norocul sa ai un pachet de tigari in baie!) si te gandesti… tragi de usa, tragi de usa, tragi de usa… incerci sa o ridici din balamale dar iti dai seama ca e fara folos pentru ca tocul impiedica ridicarea usii… mai fumezi o tigara, te mai gandesti, desfaci geamul (juma de metru pe juma de metru) de la usa de la baie, pui frumos geamul in cada, incerci sa iesi pe geam cocotandu-te pe doua ligheane care se sparg saracele…mai fumezi o tigara, te mai gandesti… opresti apa din robineti (daca ai acest noroc), desfaci masina de spalat din tevi, tragi masina de spalat spre usa… daca se blocheaza de chiuveta, scosti chiuveta, lasi chiuveta in cada, impingi masina de spalat pana la usa, te urci pe masina de spalat si daca aveti greutatea potrivita, va strecurati frumos prin geamul de la baie (aflat la 1 metru jumate de sol) si va dati drumul in holul apartamentului!!! Dupa care vorbesti cu adminstratotul sa cheme un om care sa iti deschida usa de la baie pentru ca seara sa poti intra in minunatat incapere!

Concluzia?? Sa aveti intotdeauna in baie: tigari (daca sunteti fumatori), telefon, surubelnite si alte chestii utile, masina de spalat care poate fi deplasata, robineti de inchidere a apei si, mai ales, geam la usa de la baie!!!

Nu vreau sa ma gandesc ce se intampla daca nu aveam geam la usa sau masina de spalat… cred ca ramaneam in baie pana vineri dimineata cand trebuie sa vina femeia care imi face curat!!! Ma rog…tigari aveam, apa aveam…mai greu cu aerul si cu foamea!!!

Unde a disparut bunul samaritean?

De ce suntem rai cu cei din jurul nostru? In aceasta lume in care traim fiecare imparte si primeste rautate intr-o disproportie clara fata de cantitatea de bunatate pe care o da si o primeste. E ca si cum a fi bun este sinonim cu a fi prost. Ca si cum inteligenta ar fi direct proportionala cu cantitatea si “calitatea” lucrurilor rele pe care  le imparti in jurul tau…cu sau fara motiv. Daca nu ai motiv, esti mult mai apreciat… mai temut… deci mai respectat! Trebuie sa fim duri! Sa ne ascutim coltii, sa ne despicam limba, sa ne intarim musculatura, sa ne inclestam pumnii, sa ne incruntam sprancenele…si sub frunte sa dam nastere la monstrii si balauri verzi…verzi de ura, razbunare, furie, violenta, invidie…care insa nu pot si nu trebuie sa fie pastrati acolo, inauntru, ci trebuie aratati si impartasiti celor din jur. Daca rautatea noastra este invinsa de rautatea altuia… ne adunam fortele pentru a crea o rautate si mai mare…pentru ca rautatea noastra trebuie sa fie cea mai rea dintre toate. Pentru ce? Pentru ca asa ne putem imagina ca detinem controlul si puterea asupra lucrurilor care de fapt nu le putem controla, pentru ca asa am fost invatati, pentru ca asa am putut supravietui in fata altei rautati, pentru ca vrem sa fim apreciati. pentru ca suntem egoisti… Totusi… De ce lovim oamenii mai slabi ca noi, de ce  maltratam femeile, de ce violam copiii chiar inainte de a merge, de ce chinuim animalele, de ce parasim batranii, de ce jignim, de ce profitam, de ce…tacem? Si atunci, mai poate exista iertare? Oare intoarcerea celuilalt obraz a devenit prostie si politica de domino sau de perpetuum mobile este in vigoare acum? Traim intr-o jungla in care fiecare are propriul univers, solidaritatea  se citeste si nu se invata (de practicat…) iar bunul samaritean este crucificat. A mai fost si va fi mereu! Dar daca se alege sa se taca, sa se intoarca spatele din fata rautatii adresate  nu inseamna ca nu se intelege, ca nu se poate la fel lovi, jigni, parasi, chinui…doar ca se alege sa fie orpit acel lant…sa fie pastrata energia, ideile, sentimentele pentru lucruri care construiesc si nu darama ceva. Cum este vorba aceea : “cel mai destept cedeaza”? Oare?

Mi-am dezmortit piciorusele prin aer liber la mare departare de Bucuresti… mi-am simtit neuronii respirand, ochii razand si sufletelul a fost foarte fericit… m-am jucat cu aparatul si a iesit cate ceva…

pe valea doftanei

brasov

a venit, bre, toamna

A venit ea de ceva vreme, dar eu de abia de astazi o simt… si atunci trebuie baut mult ceai, savurate niste dulcegarii chinezesti, scoase pulovarele parfumate din sifonier, lipit nasul pe geam si uitat la frunzele cazute prin balti de afara si, cand nu se mai poate, cu sapca indesata bine, scos nasul afara pentru niste fotografii…

toamna