Am descoperit-o pe blogul lui Richie si mi s-a parut interesanta. O dau Laurei, Ramonei si Andrei. Promit ca diseara o completez si eu.
1. Ce carte nu ai imprumuta şi de ce?
Biblia
2. Ce carte nu ai recomanda si de ce?
Cioran -Tratat de descompunere… iti “descompune” gandurile
3. Ce carte nu ai cumpara si de ce?
Nimic Brown…mai e nevoie sa explic?
4. Ce carti nu ai citi niciodata si de ce?
carti de colorat…ca nu pot
5. Ce carte nu ai scrie niciodata si de ce?
carti politiste… pentru ca m-as plictisi
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tăi?
codul civil…hahaha…glumesc… Basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.
7. Care a fost cartea copilariei tale?
La Medeleni
8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?
Nu.
9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?
Toate mi-au marcat si imi vor marca felul de a fi. unele mai mult decat altele
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie?
Imparatul mustelor…
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?
Biblia… si nu e vorba de risc…
12. Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?
Cei Trei Muschetari…eram copil…acum nu mai recitesc carti… simt ca si-ar pierde vraja…
13. Numeste o carte plictisitoare.
Llosa- Pestele in apa…probabil sunt superficiala
14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.
Elfriede Jelinek- Pianista…imi venea sa imi tai venele
15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.
Uneor, trec in revista toate cartile din librarie, ma uit dupa autor si dupa editura… le iau din raft, le citesc comentariile de pe coperta si daca imi trezesc interesul le deschid, citesc primele randuri si randurile din mijlocul cartii…daca imi place stilul le cumpar…
Uneori aleg cartile al caror nume imi spune ceva sau a caror coperta “tipa ” la mine”. Uneori stiu dinainte ce vreau sa cumpar pentru ca deja stiu despre acea carte. Uneori le aleg dupa premiul Nobel… oi fi snoaba?
16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?
la “spoieli”
17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?
la ce nu implica o alegere
18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?
polirom
19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumpărată?
hmmm… 3 saptamani… Gabriel Liiceanu- “Despre seductie”, Ken Kesey- “Zbor deasupra unui cuib de cuci”
20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?
Bulgakov- Maestrul si Margareta- e la mama
21. Care este scriitorul român preferat?
Preda-Delirul, Blaga- Luntrea lui Caron, Sorescu-Trei dinti din fata…Si NICHITA!
22.Care este scriitorul străin preferat?
Marquez
23. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?
Pascal Bruckner- Copilul Divin
24. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.
Am fost sa vad Nunta Muta. Ceea ce m-a determinat a fost faptul ca regia este semnata de Horatiu Malaele, unul dintre oamenii de teatru pe care ii admir. Si am avut dreptate. Filmul este superb! Valentin Teodosiu, Alexandru Marian Bindea, Victor Rebenciuc, Luminita Gheorghiu, Tamara Buciuceanu fac un joc exceptional. Filmul este foarte atent la detalii care creeaza atmosfera timpului: imaginea carciumii, pregatitul mancarii pentru nunta, papucul ei din timpul scenei de dragoste… Imaginea m-a surprins prin calitate, muzica foarte bine aleasa. Diferentele de lumina si culoare intre cele doua lumi (cea de inainte si cea de dupa) accentueaza diferenta. Personajele sunt foarte bine conturate: Grigore Aschie (Valentin Teodosiu) iti aminteste de Morometii…taranul roman pentru care comunismul, in acea perioada, era inca un motiv de ras… pana in momentul glontului a carui urma de sange pe camasa incearca sa o stearga socat de realitatea pe care nu o crede…pana in momentul cand nu mai poate. Voicu Gogonea (Alexandru Marian Bindea) este comunismul de la tara inca la inceput, tot dintre ai lui si totusi rupt de ei, inainte de jos, acum de sus… El este doar comicul unei situatii… sub ordinele unui rau de alte marimi. Raul care vine de la rasarit. Care face ca si musca sa fie redusa la tacere (scena nuntii). Imaginea de la sfarsit cu rasaritul rosiatic spre care se indreapta, trecand dealul, masina mortii lasand in urma fericirea redusa la tacere reprezinta ideea principala…a unei epoci! Ar mai fi multe de spus, despre fantasticul care se integra atunci in viata taranilor, nunta care este amanata pentru ca vine circul in sat, familia taraneasca… Un film care merita pastrat intre celelalte filme preferate si care , desi trist, te face sa razi…pana la final cand simti disperarea! Cum sunt cam toate piesele lui Malaele! Admiratia mea pentru acest film si pentru acest om!
(textul nu e scris de mine, e doar primit pe mail de la o prietena)
In Europa, lucrurile merg rau. Moneda euro s-a depreciat atat de mult, incat a depasit un nou prag psihiatric, ajungand la paritate cu cea din Botswana. Criza financiara loveste toate bancile, pana si pe cele de sperma, care nu-si mai reinnoiesc abonamentele la revistele pentru adulti. Somajul a crescut atat de mult, incat nu se mai fac angajari decat la birourile pentru somaj. Nicolas Sarkozy reuseste cu greu echilibrarea balantei bugetare a Frantei, fiind nevoit sa scoata la licitatie jumatate din garderoba Carlei Bruni. In Marea Britanie, Regina incearca mentinerea economiei pe linia de plutire prin acordarea titlului de „Sir” contra cost si astfel Roman Abramovici devine primul „Cup” din istorie. In Italia, Ferrari anunta lansarea unei autoutilitare, care va putea atinge 60 de kilometri pe ora. Exista insa si vesti bune. China a aprobat imprumutul solicitat de Banca Centrala Europeana, in schimbul sustinerii de catre UE a candidaturii orasului Beijing la organizarea urmatoarelor zece editii ale Olimpiadei, cele doua parti convenind ca presedintele Mao sa apara pe bancnota de 1.000.000 de euro. In SUA, efectele crizei sunt atat de profunde, incat presedintele nou-ales e nevoit sa-si ia o a doua slujba. Oferta de subinchiriere a Casei Albe, publicata in Wall Street Journal, a ramas fara ecou, deoarece nici Bill Gates nu mai indeplineste noile conditii de creditare. La cateva zile dupa ce „Dow” s-a despartit de „Jones”, facandu-si indice separat, Bursa din New York s-a redeschis pentru prima oara pe plus dupa o pauza de sase luni, gratie unui grup numeros de turisti japonezi care au platit cash biletele de intrare. Prezent in emisiunea lui Larry King de la CNN, Osama bin Laden se arata dezamagit de faptul ca nimeni nu-l mai cauta, nici macar pe Google, deoarece pretul pus pe capul lui a scazut la 25 de centi, platibili in rate. In Romania, ANL introduce sistemul „buy back”, prin care persoanei care isi cedeaza locuinta pentru ca nu mai poate plati intretinerea i se achita prima rata la cumpararea unui kil de cartofi. ProTV lanseaza concursul „Girez pentru tine”. Intr-o perioada in care pana si Lufthansa a luat masura de a porni motoarele avioanelor numai la decolare, TAROM surprinde pe toata lumea anuntand ca va organiza un zbor pe Luna, cu un avion pilotat de Florea Geica. Mircea Geoana aplauda ideea unei lansari romanesti in spatiul cosmic, insa compania aeriana corecteaza apoi greseala din comunicat, precizand ca era vorba de „un zbor pe luna”.
In urma grevei directorilor de banci, premierul Tariceanu le aproba acestora o crestere salariala de 50 la suta. Seara, Renault anunta reluarea lucrului la uzina din Pitesti, unde va intra in fabricatie noul model popular „Dacia 2009″, intr-un singur exemplar.
Efectele crizei in sport
In fotbalul romanesc, criza financiara se anunta atit de dura, incit LPF a hotarit ca invingatoarele sa fie stabilite prin dat cu banul: cine va da mai bine cu banul va cistiga. Deaconu nu va mai preda observatorului de meci brichetele, ci le va folosi. George Copos va anunta noile prime la victorie ale rapidistilor. Pentru meciul cu ultima clasata, Gloria Buzau, acestea vor fi zero, urmind ca la celelalte partide, in functie de valoarea adversarilor, ele sa fie dublate sau chiar triplate.
In celelalte sporturi, materialele de concurs se vor scumpi mult, fapt ce va reclama economii severe. De pilda, la haltere se vor pune jumatate dintre greutati, iar bara va fi ridicata cu o singura mina. Doi atleti vor sari concomitent cu aceeasi prajina. La sarituri in apa, bazinul va fi umplut dupa posibilitati, in timp ce sportivii vor primi parasute.
Urmeaza si drastice reduceri de personal. In Formula 1, pilotii vor schimba rotile si vor alimenta singuri. Copiii de mingi vor disparea din tenis, iar partidele se vor intrerupe pina cind arbitrii si publicul vor reusi sa gaseasca mingea. Pentru a limita cheltuielile de logistica si transport, Turul Frantei va strabate anul acesta numai Principatul Monaco. Din cauza devalorizarii, denumirea de Euro 2012 se va schimba in Yen 2012 si boxerii isi vor scrie pe spatele gol numele bancilor la care au credite.
La posturile de sport nu veti mai auzi “il avem la telefon pe …”, ci “vorbim pe mess cu …”, si numai chat-ul se va afla pe ecran. Pentru a creste audienta in timpul curselor de F1, conducerea TVR a anuntat ca Michi Alexandrescu va asigura traducerea pentru persoanele cu deficiente de auz, in coltul din dreapta jos al ecranului
Ele simt intodeauna…simt durerile, greutatile, zambetele, lacrimile, iubirile, dezamagirile, inaltimile si abisurile noastre…chiar daca sunt langa noi sau la kilometri distanta… le framanta intotdeauna soarta noastra, daca dimineata am mancat, daca la birou am avut prea multa treaba, daca ne-a fost frig seara in drum spre casa, daca am dormit bine, daca am visat urat… ele ne viseaza zane sau eroi si vor ca fericirea sa ne fie mancare, somn, aer… adorm si se trezesc gandidu-se la noi… si le este dor mereu…stiu totul chiar daca noi nu le spunem si uneori tac de dragul nostru chiar daca ar vrea spuna atat de multe…ele isi aduc aminte toate clipele noastre frumoasa sau rele…si trec prin ele mai puternic decat trec prin noi… ar vrea sa ne fie mereu scut si sa ne arate pasii pe care sa ii facem oricat mult am fi mers pana atunci…ele plang sau zambesc atunci cand noi plangem sau zambim…si se sacrifica in fiecare zi din existenta noastra pentru noi…iar noi cateodata uitam cate ne daruiesc pentru simplul motiv ca am ne-am nascut…pentru ca noi inca suntem copii iar ele…mame!
(pentru mama mea pe care o iubesc dar fata de care uit multe…in fiecare zi… LA MULTI ANI pentru ca maine este 17!)
Dupa “Privighetoarea si Trandafirul”, sambata seara, in aceasta seara (adica pe 12…ca acum e deja 13) am fost pana in Laptarie la “Si caii se impusca, nu-i asa?”. Doua spectacole superbe, cu multe idei ce ajung indirect pana la spectator si cu o prezentare diferita. Primul m-a impresionat prin limbajul non-verbal dar plin de sunet si culoare, emotionante si atat de potrivite cu mesajul ce trebuia transmis. A doua mi-a placut pentru idee si pentru ca s-a desfasurat, intr-un fel, in cadrul sugerat de piesa… Dar, desi a fost foarte interesanta prezentarea si a fost foarte placut sa o vad pe Maia Morgenstern la cativa pasi de mine… totusi Laptaria nu este locul unde sa poti vedea o piesa in toate detaliile sale importante. Laptaria ramane pentru concerte si libertate. Teatrul ar trebui sa ramana sau sa ajunga acolo unde poate fi privit, ascultat si inteles chiar de la cel mai subtil ton sau colt de ochi.
“A nationwide review of child protection services has been launched after two men were found guilty of involvement in the death of a 17-month-old baby who suffered horrific injuries after being used as a “punchbag”.[...]
The abuse of the child, known in court as Baby P, was said to have taken place over eight months, during which time the boy was on the child protection register of Haringey – the same local authority that was found to have failed seriously in its duty of care to Victoria, who died eight years ago.”
“A postmortem examination revealed the boy had a broken back, eight fractured ribs, missing fingernails and toenails, multiple bruises and an injury to the inside of his mouth. He had also swallowed one of his own teeth. The court heard that his back had been broken by slamming him down over a bent knee or a bannister, which would have left him paralysed.”
Mai multe: http://www.guardian.co.uk/society/2008/nov/11/childprotection-ukcrime3
CIA, spionaj, santaj, rusi si crime… HA HA HA! Daca aveti chef sa vedeti o comedie faina despre “para malaiata”, restructurarea corporala ca reusita in viata, despre cum se “imbina” o minte sanatoasa cu un corp sanatos, familia ca stalp al societatii si netul ca posibilitate de gasire a fericirii, inteligenta serviciilor secrete si stapanirea de sine… va recomand Burn After Reading… Dupa care puteti sa revedeti The Big Lebowski… e o combinatie trasnet!
Astazi am fost cu mama la unul din putinele magazine care au adus deja podoabe de Craciun… de cum am intrat acolo am simtit parfumul ala pe care il simt de muuulti ani atunci cand se apropie venirea Mosului… Am luat niste cescute albe cu Mosul pictat pe ele si, ca un copil, cand am ajuns acasa le-am despachetat, mi-am facut o cafea fierbinte si am baut fericita din una din ele… De acum pana la Craciun voi bea fericita in fiecare dimineata din ele… Craciunul…. Acel moment al anului neschimbat si totusi diferit de la an la an. Prima amintire pe care o am despre Craciun este de prin vremea cand trebuia sa ridic mana ca sa ajung la clanta usii… stateam si imi lipeam nasul de geeamul usii de la sufragerie si vedeam prin sticla aia mata luminitele bradului impodobit… Era foarte colorat si luminat si urcat pe un bufet sa nu ajung la el pentru ca aveam tendinta de a trage de el…ca pisicile… Nu mai vroiam sa ma duc la culcare si ma purta mama in brate pana in pat iar a doua zi ma trezeam devreme ca sa ma joc cu globurile… imi doream sa pot dormi langa brad pentru ca era atat de frumos si imi dadea un sentiment de mare bucurie si implinire…acelasi sentiment il am si astazi…aceeasi dorinta de a dormi langa brad, pe jos daca s-ar putea, cat mai aproape de el cu sentimentul de protectie si fericire pe care mi-l da… De cand ma stiu nu exista pentru mine Craciun fara brad… Imi aduc aminte ca odata cand crescusem si incepusera zvonurile prin scola ca nu exista Mosul…ca parintii mei mi-au facut cea mai mare surpriza… au adus in casa un brad imens ca in povesti in timp ce ii asteptam acasa cu bunica…nu i-am auzit intrand ci am gasit doar bradul imens sprijinit de perete …dupa ceva timp au venit si ei acasa minundu-se foarte de aparitia misterioasa a bradului….”Vezi, mamai, Mosul exista, degeaba spun copii ca el nu exiista… daca nu ar exista cine ar fi putut aduce bradul asta la noi acasa???” …Si acum cand vorbesc cu ai mei despre minunata surpriza, zambesc amandoi ca doi copii fericiti ca au reusit sa faca pe “galusca lor cu prune” fericita si i-au mai prelungit copilaria cu inca o iarna… Ca de obicei in ultimele ierni, anul asta voi avea doi brazi…unul la Bucuresti, impodobit de la inceputul lui decembrie si unul acasa, impodobit dupa ce ajung eu la Braila… Si ca de obicei, ma voi bucura de amandoi si langa ei imi voi aduce aminte de toate iernile cu daruri… Iar maine dimineata ma asteapta cescuta cu Mosul sa fie umpluta cu cafea fierbinte.
