visand la vara

astazi ploua si eu visam la vara… la inghetata, la soare, la seri lungi si greieri, la caldura si strazi pline de aburi si stropite cu apa , la ochelari de soare si sandale, la plimbari si evadari, la piersici si pepene, la cafeneua actorilor din tineretului si la motoare, la stat in iarba si pe nisip…chiar …ati visat azi la vara? cum e la vara? ce facem la vara? dar in mai, aprilie, martie, februarie… ce facem? ce sa facem? visam si zambim … traim ce visam ca sa visam si sa zambim … ma plimbam pe mosilor, ma ploua si zambeam…

elena si turismul

Dupa numeroase elene ale neamului nostru…iata ca mai avem una…la fel de frumoasa si de desteapta si mai ales implicata… si ce se gandeste ea, mititica, in legatura cu turismul pe care il pastoreste… ia sa vedeti :”Daca nu opresc dezastrul [...], noi putem construi alta statiune, exact cum era inainte Vama Veche”. Uau!! Ei, ce ziceti…? Si ce se mai gandea ea… ca ar fi bine sa fie construite cat mai multe cazinouri pe litoral. Unde? In Vama Veche sau in noua Vama Veche? Si pentru cine? Adica daca acum nu mai mergem la mare “din cauza de fitze” dupa faza cu cazinourile sigur ca ne ducem…de aia nu veneau pe litoral iubitorii de mare…ca nu aveau unde sa joace o ruleta, intre doua bai in mare si o sesiune de bronzat! Si mai spune ea, dragutza, ca o sa promoveze cursele charter pentru cetatenii germani ca sa ajunga in Romania. Da, elena, asa este! De aia nu veneau nemtii la noi…ca nu aveau chartere! Serviciile, costurile, hotelurile, toate sunt in regula ca sa ne apucam de cazinouri, chartere si construit noi statiuni…

64 de ani

Ieri, pe 27 ianuarie, s-au implinit 64 de ani de la eliberarea de catre fortele aliate a lagarului de la Auschwitz.

realitate si portocale

cand iesi la plimbare aiurea prin Bucuresti, intr-o zi atat de gri, cu vant, cu o nevoie mereu prezenta si nesatisfacuta de tutun nu prea exista motive de incantare in jur. am fost  pana la bulandra sa iau bilete la orfeu si euridice. la casa de bilete pustiu…cine se ducea duminica pana in icoanei sa ia bilete la teatru? am primit un singur bilet pantru toate locurile cumparate…pe care doamna foarte draguta de la casa a scris cu pixul numarul locurilor, data, ora si spectacolul…teatrul ramasese fara hartia speciala pentru imprimarea biletelor…asa ca economiseau… m-a cuprins tristetea. am iesit  si m-am intors spre romana cu gandul sa imi cumpar un pahar de suc natural de portocale. am intrat ca un om fara minte la kfc…si am intrebat-o pe una din domnitele de la casa daca au suc natural…” da avem…prigat” “nu prigat..ci suc natural” s-a uitat la mine ca la filme straine zambind ca la un om nebun care spune lucuri fara rost…chiar asa… ce-a fost in capul meu? dupa doua zile in care m-am cufundat in filme si in carti, realitatea m-a adus cu picioarele pe pamant… traim intr-o societate de consum… si se comercializeaza in mod eficient doar in functie de gradul de profitabilitate. stiam. m-am gandit doar la mase, oameni, cerere, teatru si prigat.

BBC si Gaza

Despre impartialitate si umanitate puteti citi aici.

bucharest- promo inutil

bucharest

dincolo de prima foaie

Stateam astazi si meditam. Daca ar fi sa vedem pentru prima oara o varza oare ce am percepe? O chestie verde, rotunda invelita in 2 sau 3 foi (depinde de varza). Pe dinauntru oare ce ne-am imagina ca este? Miez, seminte, lichid? Foile care o invelesc sunt subtiri sau mai groase ca la portocala? Sincer acum… daca nu am fi obisnuiti din copilarie cu ea, oare ne-am da seama ca e alcatuita din sute de straturi subtiri, din ce in ce mai puternice pe masura ce se apropie de cotor? Oare ne-am da seama ca exista si un miez dur pe care il vezi doar atunci cand o tai cu cutitul? Ne-am simti la fel ca atunci cand citim niste cuvinte scrise de altcineva ale carui ganduri nu le cunosti? Ca un text al carui inteles doar autorul il stie …noi putem doar sa ne dam cu presupusul… de cele mai multe ori pe langa ideea care l-a inspirat.

Fara nici o legatura cu varza anterioara sau poate cu legatura, la al catelea strat, mai aprope sau mai departe de cotor, sau poate din alta varza (asta doar cine stie cunoaste) iata o povestioara pe care mi-a spus-o strabunica atunci cand eram doar un copil. Intr-un sat era o fata vestita pentru frumusetea si harnicia ei. Intr-o zi a primit in petit un baiat. Si mama fetei a inceput sa o laude pe fata spunandu-i baiatului cat de harnica este si cum stie sa gateasca si sa tzeasa. Si i-a aratat baiatului cel mai frumos covor facut de fata cu multa truda si rabdare si cu mult talent. Era un covor foarte frumos, dintre cele mai frumoase facute de fata. Baiatul il admira si o admira si pe fata pentru calitatile ei. La un moment dat, insa, in toiul discutiilor, fata a scapat un partz . Si fata si mama s-au facut stacojii si au simtit ca intra in pamant de rusine. Mama atunci, grabita si ingrozita a inceput sa-l roage pe baiat sa nu spuna nimanui de aceasta nenorocita intamplare pentru ca fata ei va ajunge de rasul lumii. Si ca baiatul sa nu se razgandeasca in privinta fetei ei, a vrut sa-i dea baiatului covorul cel frumos rugandu-l sa pastreze tacerea. Fata, insa, trezindu-se s-a infuriat si a tipat la mama “Cum asa mama? Dai asa usor covorul meu cel mai frumos si la care am muncit atatea zile si nopti ? Nici nu vreau sa aud! E covorul meu si nu-l dau pentru un partz si pentru gura lumii. Cate partzuri am tras eu muncind la covorul asta…” Atunci baiatul a zambit si i-a spus mamei ca fata ei este mai desteapta decat ea si ca ar trebui sa o asculte pentru ca are dreptate. “Toti ne partzaim dar putini stiu sa tzeasa covoare”. Si a ramas cu fata. Lumea a aflat, se pare (altfel nu as fi scris eu povestea aici). Unii au admirat-o, altii au ras de fata. Unii au ascultat altii doar au auzit. Sincera sa fiu, am inteles povestea dupa multi ani si atunci am admirat-o pe fata si i-am dat dreptate baiatului.

Iti trebuie cunoastere sa vezi dincolo de prima foaie…

gaza

(Guardian)

nimic

In lumea plina de nimicuri goale

sunt un nimic poate mai plin

din dor de mare.

Ma conversez din cand in cand cu cerul

si-l rog sa imi imbratiseze curcubeul.

E nor, e violet, e vultur si albastru fin…

si tot ce vreau sa am si sa sustin.

Ma doare ceasul de-al prea iernii plin

si vantul ce ma cheama cu soapte muscatoare

in ochii mei cu umbre calatoare.

Sub talpa creste-ncet tulpina

ca o bratara de argint de vise plina.

Raman zambind si-mi pare

ca sunt doar un nimic far-al meu dor de mare.

seara faina

a fost o seara faina. foarte faina. cam scurta dar faina. atat cat sa mi se faca dor de niste nopti albe.  deci, petreceri, cluburi, concerte, nebunii? ooo…daaa