primavara si copilarii-leapsa

Am revenit cu o leapsa. Mi-am dat seama ca este ultima zi de iarna. De maine e primavara. Chiar daca nu este cald afara, aceasta idee actioneaza cu puteri miraculoase. Probabil ca efectul placebo. Mi-am adus aminte ca atunci cand eram foarte mica, in ultima zi a lui februarie ii spuneam mamei sa imi scoata pantofii si hainutele subtiri ca a doua zi venea primavara si gata… era cald! Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca nu e chiar asa… Dar bucuria a ramas la fel. Si m-am gandit la o leapsa despre copilarii. Care sunt primele trei lucruri haioase care va vin in minte atunci cand va ganditi la copilaria voastra?  In afara de cea mentionata deja mai sus, la mine ar mai fi:

1. alergatul in jurul mesei… in joaca mea cu ai mei, incercam sa nu fiu prinsa. intotdeauna, insa, ai mei o luau in sens invers si ma prindeau fata in fata la o “cotitura” a mesei… eram prea mica sa imi dau seama cum au aparut in fata mea desi ei erau in spate si prea scunda sa vad mai sus de inaltimea mesei… asa ca surpiza ma facea sa tremur de emotie si de ciuda… ))

2. timp de cativa ani buni am desenat toti peretzii din casa. mama ii varuia eu ii desenam la loc. eram foarte mandra de desenele mele mai ales atunci cand i le aratam pe cele noi mamei, pe peretzii proaspat varuiti. pana la urma mama a renuntat, a spus ca atunci cand ma voi potoli o sa varuiasca si ea peretzii definitiv si  m-a convins ca foaia este mai buna.

Si pentru ca maine este 1 martie, va doresc un  martisor perfect!

Leapsa pleaca mai departe, firesc, spre Laura si Ramona.

Placerea conversatiei

Exista oameni cu care iti place sau ti-ar placea sa porti cat mai multe conversatii.  Acei oameni cu care ai dori sa petereci ore in discutii contradictorii dar constructive, cu placerea descoperirii ideilor care sa te provoace, socheze, intrige, incite…chiar daca pe unele nu le imbratisezi, chiar daca pe altele simti nevoia sa  le ataci, chiar daca exista sau nu acelasi unghi de abordare. Conversatii si idei care sa te faca sa iti simti rotitele creierului miscandu-se la capacitate maxima pentru intelegere, filtrare, acceptare sau combatere, argumentare… Oamenii pe care i-ai invita intotdeauna la o cafea sau la o intreaga noapte, complet alba, plina doar de idei comunicate cu voce tare. Ca un tango al mintilor care la sfarsit te face sa te simti epuizat dar incarcat pozitiv. Sunt fascinanti. Creierele dezvoltate si fara ochelari de cal. Sunt fascinanti, dar putini. In aceasta lume in care multi au deja idei formate fara cercetare, multi isi inalta ideile la nivel universal, multi chiar nu au idei, dialogul ca o forma de placere a ciocnirii si intrepatrunderii unor esente de ganduri asupra unor esente de lucruri este rar. Si atunci descoperirea imi aprinde in ochi un zambet ironic dar admirativ. (ciudata asociere…oare?)  Recunosc, sunt subiectiva. Pentru mine inteligenta reprezinta cel mai puternic afrodiziac. Ca un fel de parfum, ca un fel de coada de ochi, ca un fel de zambet subtire dezvelind un varf de canin, ca o manusa neagra de satin prinsa de bratul unui sacou negru, ca ciupitura unei coarde de contrabas. Toate acestea pot sa nu existe si totusi sa le simti in placerea unei conversatii.

despre cuie

Doar cine este indeajuns de  gigi contra si hopa mitica poate intelege ca pe cat de tare bati un cui pe atat de mult el poate sa nu intre. Si acum puteti sa va ganditi cat vreti la ce a vrut sa spuna poetul. Aveti grija la caciula pentru ca poetul spune intotdeauna … aveti grija cum bateti cuiele!

Later edit: PS chiar ma gandesc ce-o sa ganditi! hahahaha

inca un later edit

Cu multele trebusoare pe care le am pe cap zilele astea am uitat ca trebuie sa fac un later edit…ma rog …a fost si eclipsa aia de luna de luni pana marti…asa ca se explica

Ce pot sa va spun despre Orfeu si Euridice? Stiti povestea. Ceea ce am admirat eu la Bulandra este o adaptare dupa opera lui Gluck cea cu final feirict. Stiati si asta cred.  Spectacolul este pictat in detaliu. Publicul face parte si el din scena sau scena imbratiseaza publicul. Este foarte multa sensibilitate, muzica este fina, interpretarea atenta, atat cea muzicala cat si cea actoriceasca… fiecare are rolul sau care este in detaliu studiat si impartasit incat la un moment dat ti-e frica sa nu pierzi detalii semnificative neurmarind toate personajele. Culoarea este foarte importanta pentru exprimarea si comunicarea tuturor trairilor, cadrelor, intamplarilor… Asa ca eu am simtit aceasta piesa opera ca pe o imensa pictura muzicala care se schimba sau se desavarsea pe parcurs. Cu atat de multe intelesuri, semnificatii si asocieri intre trecut si prezent ce emanau nu doar din subiect cat si din interpreatrea subiectului. Nu am cum sa va spun mai mult pentru ca este o piesa-opera pe care ori o simti ori nu o simti.  As vrea sa o mai admir cel putin o data.

Hai ca ma intorc la acele diverse trebusoare ca maine vine mai grabit decat de obicei

speechless

m-am intors de la Orfeu si Euridice! aaa… mai vreau odata! cand imi revin, va spun mai multe. pana atunci…bravo maestre!

caut bazin

inotul este singurul sport care ma coafeaza. stiu sa si patinez, sa joc volei, badminton, am facut gimnastica, pilattes, fitness, dansuri…dar nu e acelasi lucru… trebuie timp, companie, loc, chef, placere… iar alte sporturi…sa alerg nu pot pentru ca mi se face rau dupa 5 minute, sa joc tenis nu stiu… cu inotul e altceva. e chef intotdeauna. chiar mai mult decat de mers. e relaxare, lipsa de griji, de ganduri, e albastru… si nu pot sta fara. din pacatre nu gasesc bazin care sa ma coafeze. am incercat unele dupa zvonuri si am ramas cu gust amar asa cum am ramas in seara asta… ma rog cu gust de clor. deci…caut bazin cu program foarte prelungit pentru cineva care doreste sa inoate dupa ora 20.30-21.00, care sa fie curat, fara clor in exces, cu vestiare mai mari decat o cabina telefonica si care sa iti permita sa inoti fara sa te ciocnesti de inca 15 persoane pe doua culoare… si la care merg perosoane care doresc sa inoate nu sa-si etaleze ultimul costum de baie! astept recomandari serioase. e o rugaminte maaareeee!!!

Later edit

Prima piesa de teatru Noh pe care am vazut-o vreodata. De fapt au fost doua piese, amandoua prezentate in acelasi spectacol. A fost nou, interesant, captivant si debusolant. In acelasi timp. Fara mimica decat aceea impusa doar in anumite situatii, atent studiata, rigida si simbolica. Gesturile au fost la fel. Putine si pline de semnificatii, ample sau inchistate. Miscarea exista numai atunci cand era necesar. Acorii aveau pozitii obositoare, pasii erau atent studiati si putini. Vocea a fost cea care m-a socat. Vocea impresiona. Atent studiata, stapanita, comunicata, impartasita, lenta sau sacadata, cantata. Starile personajului nu erau impartasite prin mimica ci prin voce. Doar prin voce si prin unele gesturi simplificate la maxim care devenisere simbolice. Decorul – cel obisnuit pentru o piesa Noh. Costumele atent realizate. Inca un lucru neobisnuit- in scena se aflau si persoanele care ajutau actorii cu diverse lucruri minore cum ar fi aranjatul mastilor, sau evantaiul.

A fost…altceva.
PS romanii tot nesimtiti…ma scuzati, romani!  desi li se comunica in mod clar si direct ca nu au voie sa fotografieze, ei isi scot aparatele foto si fac nu una, doua , trei poze ci… cate vor ei…pana cand sunt amenintati ca vor fi dati afara din sala. si chiar si atunci…telefonul mobil poate sa fie ascuns asa incat sa mai faci vreo 3 poze si inca vreo 3 filmulete.

emotie

mai e cineva care nu stie ca iubesc Japonia? in seara asta, Japonia este in bucuresti. la teatrul national. cand ma intorc va fi un later edit. am emotii

meditare sau revelare

exista un sens

Camasile albe

Am auzit-o demult pe Doamna Olga Tudorache spunand despre un personaj public ca nu are mansete albe. L-am intrebat pe tata pentru ca nu intelesesem si mi-a explicat ca este un semn de superioritate prin comportament si educatie…Cu ceva vreme in urma, un secol, doua, gulerele si mansetele la camasi erau purtate numai de clasa superioara a societatii. Erau scumpe, greu de spalat si se murdareau usor. Saracimea nu isi permitea sa le poarte si nici nu avea de ce pentru ca munca de zi cu zi, fizica, nu se potrivea cu purtatul unor gulere si mansete albe… Acestea erau purtate de cei care isi permiteau sa castige stand…. Parvenitii nu erau inclusi in aceasta categorie. Asa a aparut expresia « mansetele albe » sau mai cunocuta « gulerele albe ». Cea din urma s-a pastrat si acum si desemneaza acea patura a societatii superioara atat financiar cat si din punctul de vedere al educatiei. Sincer, poti sa recunosti clasa unui barbat uitandu-te la camasa pe care o poarta. In primul rand conteaza materialul… si se vede intotdeauna calitatea oricat de bine ar fi calcata o camasa. Dupa care , sau poate chiar inainte, vine culoarea… Camasa alba nu va fi niciodata detronata de vreo alta culoare…niciodata! Pentru ca este clasicul la barbati asa cum este rochia neagra la femei… Este camasa simpla, fara inflorituri, care vine bine oricui daca stie cum sa o poarte…La costum negru sau bleumarin, cu butoni care sa se asorteze cu cravata… sau cu manecile suflecate intr-un neglijent studiat si cu 3 nasturi descheiati in fata purtata peste sau intr-un jeans putin mulat pe posterior, cu ghete sau mocasini negri…si daca toata chestia asta se mai asorteaza si cu niste argint, credeti-ma ca este o reteta care garanteaza… Dupa camasa alba, urmeaza camasa bleu …si dupa camasa bleu sau chiar la acelasi nivel cu ea este camasa bleu sau bleumarin in dungulite albe cu gulere si mansete albe. Eh…camasa asta este pentru firi cu totul deosebite. O astfel de camasa nu poate fi purtata de oricine pentru ca ea implica atitudine! Ceva de genul “ fac parte din randul gulerelor albe dar sunt mult mai modern ca sa ma limitez doar la alb…sunt diferit!”. Da, este diferita si se asorteaza al naibii de greu…dar cine reuseste castiga multe bile albe!! Dar parca tot camasa aia alba descheiata la 3 nasturi de sus…parca tot ea face tot decorul… Dragii mei…mai lasati si voi din cand in cand bluzele alea, interesante de altfel…si mai puneti si voi o camasa…alba de preferat…sa avem si noi ce nasturi sa ne imaginam ca descheiem…macar cei 3 nasturi de sus!