Lorelei

Sunt zile ciudate in care parca tot ce era cu siguranta are o imagine tremuratoare si pala in mine. Ma clatin uneori si inca nu stiu de la ce, uneori mi-e prea frica sa ma si gandesc. O valiza pe-o banda rulanta care-o duce spre stapanul sau…ce sta sa cada alaturi. Poate am obosit sa ma mai intreb.

Here.

Well, what to do? What to do? Preiau o leapsa daruita de Melina, poate-mi mai alunga ceturile de dimineata.

1.If your lover betrayed you, what would your reaction be?

Certainly surprised. In rest, depinde de prea multe pentru a le mentiona.

2. If you have a dream you’d like to come true, what is it?
Sa simt la un moment dat ca am un rost anume.

3. Whose butt would you like to kick?
Ooo, pornind de la vecini de bloc, mame care-si mustruluiesc dur copii, calatori din ratb, conducatori si muncitori deopotriva, ce pot sa spun? Am un nivel crescut de agresivitate…

4. What would you do with a billion dollars?
Take care of my mother’s dreams, cat inca se mai poate. Mie o casutza mica si cocheta si o masina misto pentru Cata. Bucurii pentru prieteni. Si poate o ceainarie-cabinet, haven’t quit that plan yet.

5. Will your best friend always be your best friend?
I sure hope they will. I sure am gonna try.

6. Have you ever been in love with 2 people at once?

Mult spus indragostit. Picat ochii, placut, indragit, dap.

7. How long would you wait for someone you really loved?
Cat inca as mai crede.

8. If you won the lottery, would you quit the job?
I don’t have a real job, so I wouldn’t quit it right now doar pentru ca nu ma deranjeaza cu nimic. Mai incolo, imi place sa cred ca si altele vor fi motivele pentru care ma duc la munci.

9. Who is on your celebrity top 5 … you know, the ones … that if you ever had an opportunity …
Johnny Depp , Heath Ledger, Marat Safin, Ewan McGregor (si probabil multi alti gagii la care e foarte confortabil sa iti pice nitel din falca si atat)si …Angelina Jolie.

10. What sucks the life out of you?
Prostia si rautatea. Ma obosesc foarte tare.

11. How would you see yourself in 10 years time?
Poate in alta tara, poate cu copii.

12. What is your greatest fear?
Ca s-ar putea sa nu pot sa le impac pe toate. Ca as putea pierde oameni. Inaltimile si gandacii.

13. What kind of person do you think the person who tagged you is?
Incredibil de rabdatoare, inteligenta si in touch with her words.

14. Would you rather be single and rich or married but pour?
Cateodata single e fun. Dar de vreun an si ceva nu mai e. Deci depinde. Oricum variantele put prin simpla lor prezentare.

15. What’s the first thing you do when you wake up?
Ma uit in spatele meu, zambesc si mai motai un pic.

16. Would you give all in a relationship?
Dau mult. Daca-I tot, nu pot spune. Si nici nu am chef sa masor.

17. Is your career vitally important to you?
Da. Viitoarea mea cariera m-a ajutat deja sa devin un om mai fericit. That’s vital.

18. Would you forgive and forget no matter how horrible a thing someone has done?
Iert si uit, iert si nu uit, nu iert si nu uit si tot asa. Deci nu, nu no matter what.

19. Do you prefer being single or having a relationship?
Having a relationship.

20. List 6 people to tag.

Cata, Dan, Myke, Ramona si Symona. Na si voua, dar nu-I un must.

 

Am descoperit trupa asta acum mai bine de un an la un concert Byron prin intermediul unui cover. Cover care mie mi-a sunat mai bine decat originalul si drept urmare nici n-am mai avut rabdarea sa mai ascult atunci vreo alta piesa. Cateva saptamani mai tarziu, Oliver canta A ton etoile pe scena din B52, un alt cover dupa aceeasi trupa. De data asta n-am mai ramas impasibila si am inceput sa ascult mai multisor Noir Desir (din categoria ‘ce se gaseste pe odc’) si am descoperit o energie fantastica, o voce extrem de profunda si tulburatoare si franceza dupa care pic in cur si daca sunt injurata in limba respectiva. O combinatie foarte faina din punctul meu de vedere. Traseul lor muzical a fost supus unei pauze considerabile in ultimii ani, Bertrand Cantat (solistul) ispasindu-si pedeapsa pentru uciderea prietenei sale pana in octombrie anul trecut. Si nu stiu de ce, citind despre cazul propriu zis, nu m-au apucat deloc pandaliile mele obisnuite si n-am nici un stres in a-i asculta, aprecia si respecta muzica. Ba chiar imi plac cu bule!

Iata si A ton etoile de la taticutii ei:

Read more…

N-am mai scris pentru ca nu mi se intampla mare lucru. A inceput scoala, si mi-am mai verificat o decizie. I did good. Cel putin asa-mi par lucrurile acum, ca prind contur, ca nu mai sunt asa speriata. Si incep sa imi aduc aminte de ce cred ca pot. In rest, ma bucur de bucatele de zi cu Cata, de niste conditii meteorologice care dupa nu stiu cati ani de neplaceri somatice imi priesc, de prajituri extreeeem de gustoase si impartite pe bancute-n parc, de castane coapte si plimbari cuminti spre casa.

Aseara ne-am afumat si agitat ca niste veritabile sticle de pepsi la concertul electric Luna Amara din Fire, cu Tep Zepi in deschidere. Concluzii: - Tep Zepi se tin bine, sunt sanatosi, voiosi si chiar mi-era dor sa aud Contact, Machiaj si Delir, -Luna tot are energia, cheful si forta sa transforme un public intr-o mare revolutionara, - a fost un concert special in care Nick s-a cocotat pe scena zambind larg, a cantat cu ochii la topaitori, Vali si-a facut curaj si a avut un contact mai apropiat cu publicul, a improvizat si a aratat ca a invatat multe in ultima vreme, toti au fost grozav de binedispusi,- eu m-am cam ramolit, raguseala, oboseala si durerile musculare au prins drag de mine, trebuie sa-mi recapat antrenamentul.

Si la final, cateva poze de asera, majoritatea facute de Ramona:

Si, normal, ne vedem in noiembrie acolo, in primul rand.

Astazi a fost o zi de expeditie. Decizia a fost luata ad-hoc, in urma citirii rapide a postului-concurs de pe site-ul Fursecului Mecanic. Pe care noi deja il cunoastem, si caruia i-am gustat minunile de deserturi si drept urmare tentatia este din ce in ce mai mare si absolut irezistibila. De aceea, in ciuda faptului ca ne-am trezit tarziu, ne-am pregatit burticile pentru o lungaaa plimbare si am pornit.

La primul indiciu gasit, pe Batistei, ne-am luptat cu soarele care ne intra in ochi cand incercam si noi sa descifram misteriosul link catre urmatorul indiciu. Apoi, aflati in cautarea Str. Xenofon, am primit atatea indicatii incat era cat p-aci sa ratam cea mai simpla cale sa ajungem la ea,… dar in rest lucrurile au mers ca pe roate. Ne-am plimbat voiosi, am stabilit cine-i mai Pacala si cine-i mai Tandala, am dansat la metrou, am mai cantat pe strada si apoi, putin obositi, am venit sa ne reculegem in casutza. Langa bloc, Queen B., regina pisiceasca a cartierului Drumul Taberii motaia in frunze.

Bucuria unei astfel de participari la o cursa teoretic naiva pentru cateva fursecuri are in spate sprijinul acordat ideii de baza: aceea de a darui ceva de foarte buna calitate unor oameni care isi doresc asta. Sunt multe de spus aici, dar cel mai important pentru mine e faptul ca exista si asemenea oameni si initiative intr-o lume in care aceste lucruri par complet uitate.  Si poate va fi o forma de educare, a noua, a noastra, de a darui la randul nostru, fiecare ce poate si are mai bun.

Pentru ca aseara am fost la lansarea dvd-ului Acoustic Drama a lui Byron, acum mi se invart in cap numai versuri d-ale lor. Nu, nici gand sa ma deranjeze, doar ca impartasesc nitel si aici. Dvd-ul inca nu l-am vazut, dar o voi face cat de curand. Concertul a fost bestial, cu aranjamente cu totul speciale si invitati foarte potriviti (culmea, nu m-as fi gandit la asociatia Byron - Paula Seling), cu Cea mai frumoasa zi cu Andries si Dan Byron timid, cu niste muzicieni fantastici care te vrajesc pur si simplu. Mesmerizing. Eu am mereu senzatia ca sunt altfel, nu pot fi comparati cu nimic si ca valoarea lor este universala, nefiind legati de nimic. They just float and blow my mind each and every time. Si mereu abia astept data viitoare!

E greu sa aleg niste piese, pentru ca toate de pe primul album sunt grozave (Forbidden Drama, go hunt!), dar dupa inspiratia momentului…

Byron - Toast Proposal

Byron Music - No man’s land

…si totusi, Luna Amara e o experienta personala. De unii se lipeste ca un abtibild intern. De altii atarna mai strans sau mai lejer, in functie de dispozitii si disponibilitati interioare. Sau pur si simplu nu se prinde, daca nu are de ce. Cateodata sunt voce…sau gand, cand nu esti sigur sau cand crezi ca esti singurul care te aude. Sau te ajuta cumva sa te gasesti cand credeai ca ai pierdut ceva din tine. Iti pot reflecta scarba, revolta, indignare, indiferenta, intelegerea sau chiar iubirea. Si d-aia mie imi plac de nu mai pot. Pentru ca uneori strig cu ei ce n-as striga cu nimeni, alteori ma fac sa soptesc ce nu as spune nimanui. Si de-a lungul timpului, in diverse momente, au cantat in mine si toate momentele alea s-au adunat intr-o mare caldare de melancolie calda, de respect, de un soi de respect pe care il am foarte rar pentru compatriotii mei. Imi dau seama ca experienta asta personala e indescriptibila, dar nu ma pot abtine sa nu vreau sa dau si eu ceva celor care dau. Si de la care primesc cu varf si indesat.

In seara asta i-am vazut dupa 7 luni. Am regretat fiecare concert pierdut dar cauzele mereu au fost indreptatite si imposibil de inlaturat. Si acum, dupa 7 luni, nimic nu s-a pierdut. Ca intalnirea cu un prieten ratacit…in continuare se leaga. Si m-am legat cateva zeci de minute, si m-am curatat si m-am intors in vajaiala aia a muzicii cu un volum infernal si a ochilor semideschisi…sa nu-i pierd…sa nu ma pierd. Au cantat si vechi si noi si mi-au placut toate. De cele vechi tot nu ma satur, pe cele noi tot astept sa le ascult de mai multe ori pana mi le imprim definitiv in minte. Si la Dead Ends mi-am adus aminte, ca de fiecare data, de dup-amiaza unei zile de vara de la Soni, inaitnea unui concert, cand am auzit-o pentru prima oara la repetitii…si nu mai aveam cuvinte.Nici acum nu am.

Playlistu’ (in mare ca poate am mai ratacit cateva in drum spre casa si ordinea nu o tin minte niciodata) a fost:  Ciudat, Rosu aprins, Into Another, Lume oarba, Transitions, Unghii de drac,  Mad world, Albastru, Dead ends, Chihlimbar, Fade out (Street spirit), Kill the dancer (pe care mi-am dorit-o tare mult), Din valuri ard si bisuri Mara si Gri dorian. As great as ever.  Pure and high.

Mi-a intrat frigu’-n oase si se pare ca nici paturicile-n spinare nu prea mai ajuta. Trezitul cu noaptea in cap, stationarile interminabile in trafic, holuri de spital si diverse ustensile de (mal)tratat degetute m-au cam zburlit ca pe un pui mic de pinguin. Cam asta mi-e si mersul, cu un picior in adidas si unul in papucul incapator al lui Ovidiu. Dar acum, fara Brutus, totul e bine si roz, mi-am pus armata de pitici reparatori de carne la munca si deja totul se vindeca rapid. Sunt putin enervata ca nu ma prea pot deplasa liber nici prin casa nici pe-afara si ca din cand in cand ma mai sageata cate un fior dureros, dar ma consolez cu gandul ca voi putea fi mult mai topaitoare cand totul va trece. Pana atunci ma tratez cu rasfaturile blande si etern rabdatoare ale celui cu care impart cuibul. And with lots of sweets.

Si daca tot suntem in septembrie, luna celor mai dragi cunoscuti si mai putin cunoscuti sarbatoriti, este a 23-a zi… si sarbatoarea personala a lui Bruce Springsteen. Multi ani traiasca, multi ani traiasca acest nene tomnatec!

 Am inceput sa-l ascult tarziu. Era anul I de facultate, toamna si era albumul Ten new songs. M-a scos din ale mele. Si am devenit dependenta. Nici nu credeam ca-l voi auzi vreodata live, ci ca va ramane in intimitatea peretilor mei si a urechilor ce-mi strajuiesc capul. I-am descoperit rand pe rand vorbele, ritmurile, inflexiunile, temele, anii si am stiut mereu ca e o comoara, prin simplul fapt ca ma scoate din orice fel de decor, imi stramba perceptiile cat sa-mi fie mintea mai limpede. Intr-o buna zi a venit vestea concertului. Intr-o alta, si mai buna zi au venit biletele insele. Si, in sfarsit, in cea mai buna zi dintre toate, a venit chiar L. Cohen. Si de-atunci s-a rupt filmul. A fost magie, a fost mai mult decat visam, au fost fiori si piei de gaina, si atata fericire cat sa-mi dea ochii p-afara. Au fost multe, multe melodii pe care le-am ascultat de sute de ori, dar inceputul a fost Dance me to the end of love, cuprinsul Bird on the Wire, In my secret life, Everybody knows, Who by fire, Hallelujah si sfarsitul, firesc, cu Closing time, So long, Marianne si mai ales Famous blue raincoat. Acolo am capitulat cumva. Pentru mine a fost minune, in adevaratul sens al cuvantului: un om care da mai mult decat pot cuprinde…sub atatea forme, incat majoritatea s-au furisat printre razele mele de atentie si pur si simplu s-au cuibarit adanc in mine. In pacatosenia mea absoluta, daca mi-as dori ca cineva sa fie nemuritor, pe el l-as alege. Timpul trece altfel pentru el, inseamna altceva pentru el. Dupa 3 ore in lumea lui sunt impresionata, coplesita si iremediabil de fericita. Ma tot gandeam la sfarsitul concertului ca trebuie sa exprim cumva imensa asta fericire. Dar nu poate fi nici comparata, nici descrisa. E traita si Ii multumesc Celui care lasa asemenea minuni sa (mi) se intample.

Cateva clipuri din turneul sau din 2008, cele mai apropiate ca imagini de ceea ce am vazut in seara asta…dar prea indepartate ca atmosfera de ceea ce s-a petrecut de fapt…

si cum el insusi si-a incheiat recitalul:

“Goodnight, my darling, I hope you’re satisfied,
the bed is kind of narrow, but my arms are open wide.
And here’s a man still working for your smile. “

Mi-am dorit toamna asta cu ardoare. Cu vant si ploaie, soare timid si nitelus sever. Ne inveleste cu paturici seara si ne incalzeste picioarele cu sosete. Doar nasul mai duce dorul verii stinse.  A venit cu muzicile ei, adunate din baltoace si aer rece, cu starile ei mai nostalgice si pofta de zacut in tandreturi fine cu o carte sau cu o mana in brate. Toamna este mai autoritara si cu Patrocle, nu-l mai lasa afara pana tarziu, il goneste in casa cu picaturi reci. Mie-mi umple visele cu orase indepartate si limbi straine, lungi drumuri catre prieteni de aproape.

Si am pofta de numarat frunze in Gradina Botanica si o sa-mi rezerv o dup-amiaza intreaga pentru ele, dar in functie de Brutus si ale sale nevoi. Si as mai cauta bufnite-pereche, care se ciugulesc reciproc.