Lorelei

welcome

And the Oscar might go to… (I)

Am zis sa vedem si noi din filmele nominalizate la Oscar anul asta si sa ne decidem asupra favoritilor/favoritelor. Nu ca ar conta.

Milk. Un personaj cheie in lupta pentru drepturi si libertati ale homosexualilor, un om politic care si-a sustinut cauza pana la capat, care si-a invatat contestarii ca daca se prefac ca ceva nu exista nu inseamna ca acel ceva va inceta sa existe si pe sustinatorii lui despre asumare si despre adevar. Indiferent cat stii despre evenimentele de atunci, filmul asta e mai mult de atat. Iti arata atat de frumos si direct ca iubirea intre doi barbati nu-i diferita de cea pe care unii o definesc drept “normala”, ca povestea si misterul dintre doi oameni se vad in ochii si gesturile lor mici, indiferent de sex. Mi-a placut enorm filmul. Descrierea anilor ‘70, a cartierului Castro, a urii absolut nejustificate dar si a iubirii puternice, un Sean Penn genial (nu pentru prima data si sper ca nici pentru ultima), toate sunt bucatele de puzzle care formeaza la sfarsit nu o imagine, ci o stare. Chiar cred ca e un film care te poate face mai bun daca-l lasi.

Changeling. O poveste adevarata despre putreziciunea unui sistem menit sa te apere. We should know what they’re talking about. Sunt marcante lupta cu portile inchise, urletele in fata unor surzi, durerea in fata indiferentei. La un moment dat iti vine sa-i dai unuia pumni sau sa-i zici altuia: “Nu vezi, ma, ca nu rezolvi nimic?” Noroc ca ei nu reactioneaza si-si vad mai departe de spus povestea. Si lupta si gasesc speranta si crapatura prin care sa poata iesi. Un alt film care arata ca schimbarea se produce de jos, de la un angajat care inca mai crede in regulile pentru care a fost angajat si in nu alea proaspat impuse de sef. Angelina Jolie este o mama rapusa de durere, care ramane cu un singur drum, fara sa se abata deloc de la el. O actrita potrivita pentru forta personajului si pentru tragicul situatiei. Ca si John Malkovich in rolul unui reverend cu gura mare, revoltat si extrem de incapatanat. Mi l-as lua si eu ca avocat daca as fi vreodata acuzata de ceva. :D

Urmeaza The Reader si Revolutionary Road…si desigur finalul crunt de sesiune.

Trackback | RSS 2.0

1. Trilema - Un blog de Mircea Popescu. Ceea ce vedeti aici... - February 9, 2009

[...] deci deunazi pe un foarte interesant blog o chestie foarte interesanta. Si m-am gandit ca merita mentionata. Suna cam vag, nu [...]