Lorelei

Locuim la parter, prima pestera pe dreapta. Vara la noi e racoare, mai ales daca sigilezi toate orificiile prin care poate patrunde zapuseala excesiva. Prin urmare, ne-am baricadat si ne-am pus pe rasfaturi intre carti si filme, peste care troneaza suprem Zeul Vacantei.

Ma apucasem in perioada scarbosita de o carte careia abia acum i-am prins gustul: “posibilitatea unei insule” de Houellebeqc, care se potriveste dezgustului meu social actual si gandurilor de refugiu si exil. Scrisa usor, cursiv, compusa din ganduri pe care le recunosc sau pe care le contest, cartea ma fura dar in acelasi timp ma obliga la pauze care sa nu ma desprinda prea brutal de realitate. In rest, Bob Dylan, descoperit, spre marea mea rusine odata cu filmul (care se vrea a fi) biografic I’m not there (grozav!), si lasat nitel sa se prafuiasca pana acum, Catch me if you can, de asemenea uitat, redescoperit, reiumbit…si the girl from ipanema si suvoiul de vise cu mare, pistrui si accent brazilian infipt in sinapse dintr-un deja vu, dintr-o dorinta veche, dintr-un viitor redesteptat. Intr-un cuvant the 60s!

a propos de colorata brajilie…