Eu, un vizitator timid. Trec dar nu las întotdeauna mesaje. Fiindca mi-a placut aspectul site-ului, iar continutul mi-a spus ca pot afla una-alta, l-am adaugat la lista mea de vizite periodice.

De data aceasta fac o exceptie si scriu. Am sa-ti povestesc o intâmplare adevarata. Mie îmi plac povestile adevarate :-). Nu va fi tocmai scurta, asa încât imi cer scuze…

Din start mentionez… nu sunt dintre cei foarte religiosi. Am întrebari multimple asupra temei, ma apropiu cu teama si mirare de subiect…
dar cum n-am mentionat nicaieri nici macar pe blogul meu, in Vinerea mare am trait ceva absolut inedit.

Treceam pe traseul meu obisnuit, vacarmul strazii era acelasi ca de obicei. Oamenii erau mai agitati deoarece erau superocupati cu toate cumparaturile de Pasti. Totusi în acea zi, peste zgomotul general al strazii, am inceput sa sesizez ropotul unui mers cadentat, însotit de batai de toba. Nu mi-am întors capul gândindu-ma ca iar este vreun eveniment “circ” la Cluj. Nu trece mult timp si sunetul a devenit tot mai apropiat, iar la final l-am auzit chiar in spatele meu. Am întors capul si am ramas tablou, împietrita în mijlocul strazii. Erau vreo 20 - 30 de barbati îmbracati în straie romane, cu sandale de piele în picioare, fuste din lamele scurte de piele, cu cleme ce zorzaneau, caschete metalice în cap… asa cum vezi doar în filme. In mijlocul multimii, prins în catuse la mâini, era unul descult, îmbracat cu o ie de bumbac alb-murdar, lunga de trecea de genunchi, toata patata cu rosu… Parul slinos, negru lung îi încadra fata.

Nu stiu cum sa-ti spun, la o asemenea imagine, m-am trezit brusc ca dintr-un somn adânc. Ma uitam prostita la scena. Am realizat dintr-o data ce simteau oamenii aia din vechime, partasi fiind la astfel de scena.

Oastea s-a dus cam 50m mai incolo… brusc, din neant a ínceput sa se auda o muzica arhaica, cu tonuri orientale, chiar egiptene ici-colea… pur si simplu m-am simtit catapultata în trecut. Acolo la peste -2000 de ani distanta. Era veridic totul. M-a rascolit ingrozitor scena. N-am mai fost chiar cel care astepta sarbatoarea pentru traiul bun. Mi-au transmis un simtamint foarte puternic legat de scena Pastelui. Era vinerea Mare! peste 2 zile se sarbatorea trecerea de la moarte la viata. Moartea si viata… foarte tulburator!

Altfel, Biserica acordă o importanţă egală primirii morţii şi Învierii, însă, firesc, cea din urmă este însoţită de bucurie. Nu neapărat şi de excese culinare…