Lorelei

Sunt nevoita sa va descriu urmatoarea scena:

Me and my dear lobster watching Dexter. Ma apuca pofta de Cola (desigur ca toate poftele si nevoile subite apar la cateva minute dupa ce am dat drumul la un episod si dupa ce Cata se asigura ca sunt pe pozitii). Miaun delicat: “Nu-i asa ca nici pentru o mie de pupici nu te-ai duce sa iei o Cola? Nici pentru o viata de fericire si un munte de pupici nu te-ai duce sa iei o Cola?” (cu scopul de a sensibiliza auditoriul desigur pentru ca  o viata de fericire nu cred ca ofer - vezi cazul de fata, hai poate cu muntele ala siropos sa aiba o sansa…). Urmarea? Mi s-a cerut sa inregistrez pe blog fapta cu pricina (sa vada poporul cum ma matai eu) in schimbul vanatorii de Cola. Si v-am spus povestea asa pentru ca ma rupe pofta de lichid otravitor. Pam pam.