Lorelei

Sechestrata la domiciliu de mai bine de o saptamana (yes, I’ve gone cucu!!!) din motive galbenicioase, infectioase si piciorongesti, m-am refugiat in gatit, vaitat si dormit. Daca tot stau acasa macar sa fac ceva util pentru gurile cele flamande si satule de mezeluri, invat noi retete si le si pun in practica. Inutil sa spun ca chiar cred ca am cele mai strambe si alandala pozitionate membre. Mai da-i si varsa putin, murdareste cu 3 vase mai mult decat e necesar, murdareste putin si pe jos, tranteste cea mai murdara cratita peste farfuriile proaspat spalate, etc.  E mai greu sa strang dupa mine si sa curat decat sa fac propriu zis de papa. Dar consum timp si it’s pretty fun.  Poate invat sa-mi insurubez si mainile si degetele cum trebuie in viitorul apropiat. Desigur, totul se complica cand in incapere patrunde vreo insecta burtoasa inaripata. Deja sa ma ocup si de carne si de un antentat impotriva bestiei e prea mult pentru mine. (Bestia s-a dovedit plosnita de camp. Fooooooarte fioroasa, se stie.)

In afara de astfel de preocupari culinare, nothing big really happens. In uichend primim invitati de seama la suete fumacioase si cu negrese, in rest mai o sedinta foto cu patrocle, batranul futacios, mai un episod - doua din roma …si bineinteles mai citim putin. Ma rog, eu cand ma pun sa citesc, dureaza aproximativ 5-10 minute pana cand adorm cu cartea-n brate. Ca de fapt aici vroiam sa ajung. Dorm prea mult! Da, stiu ca unii nu au acest lux, serviciul nu le permite. Dar zau, acum, somn prea mult nu-i sanatos pentru nimeni iar eu in stare de zombie in fiecare zi chiar nu ma simt peachy! Ma rog, cateva zile o sa pretind ca dedic somnul vindecarii mai accelerate a piciorului, dar dup-aia chiar nu mai am nici o scuza! Ma apuc de alpinism sau chestii periculoase ca ma simt ca apa plata.