Lorelei

Zice Pincu’ ca nu mai scriu, deci ma pun pe scris sa-i hranesc apetitu’… Nu ca n-as avea timp sau dispozitie (in momentul asta as zugravi, spala covoare si as vopsi maimute numa’ numa’ sa nu fac ce trebe), dar mai exista un hop in viata mea de student, care cu putin noroc (bafta mai exact) o sa treaca in aproximativ o saptamana. Ma fascineaza de fiecare data modul in care in momentul unui prag d-asta existential, pe care trebuie sa-l trec, imi trantesc ditai perdeaua pacloasa pe ochi si nu reusesc sa vad doua minute dupa data la care e progamat dansul. Desigur perdeaua e in frumoase nuante de indigoaproapenegru, astfel incat nu vad nimic dincolo de ea. Ciuciu planuri, stiu doar ca vreau mare, ca vreau sa ma plimb mult prin tara, sa ma umplu cu carti, discutii, rasete dragi si somn. Inutil sa spun ca lista cartilor pe care le am pregatite creste in masura mai mare decat cea in care scade numarul celor pe care trebuie sa le citesc. Deci, arest la domiciliu, multe pofte de mancare, multe pofte de pauza, fericiri cand suna telefonul si in rest parcurgeri incete de materie scarboasa si indelung injurata in trecut. Sunt edgy, jumpy, suportata in ciuda calitatilor mele de adevarata scorpie (sunt o victima teribila a sistemului asa ca trebuie sa fiu nitel mai rasfatata) si in anumite momente chiar pusa cu botul pe labe.

Seara, trag cu cate un ochi adormit si bleg la euro. Mi-am facut si cont pe emag sa pun pronosticuri ca sa ma mai distrez putin. Mi-a placut mereu sa ma uit la euro, de cand eram mica, am mereu senzatia de familiaritate cu anumite echipe si jucatori, imi sunt dragi asa cum imi sunt dragi perioadele din viata in care i-am mai urmarit. Cand era mic Nuno Gomes vroiam sa-l iau acasa, vroiam sa fac copii cu Totti cand nu stiam ca albastrul ochilor e purtat de o gena recesiva, Oliver Kahn mi se parea un robotel prietenos si tot asa. Mereu am tinut cu Italia, ii stiam echipa pe dinafara, din orice unghi. Am plans la finala cu Franta din 2000. Aveam eu o superstitie cand eram mai mica…daca favoritii mei din mai multe sporturi castiga mari competitii in anii in care eu am examene importante, o sa am si eu parte de acelasi succes. Din fericire, nu am avut parte de esec in anul acela la capacitate, dar cred ca a contribuit si faptul ca Guga a castigat Roland Garros-ul…Ma uitam pe vremea aia la tenis, fotbal, patinaj artistic deci aveam de unde alege. Acum a ramas doar Italia…si-n fotbal si-n motociclism. Cred ca anul asta o sa fiu eu prima testata. Si oricum, hai Romania!