<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	>
<channel>
	<title>Comments on: Despre noi si despre fiecare in parte&#8230;</title>
	<atom:link href="http://www.netjunkie.ro/lorelei/despre-noi-si-despre-fiecare-in-parte/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>http://www.netjunkie.ro/lorelei/despre-noi-si-despre-fiecare-in-parte/</link>
	<description></description>
	<pubDate>Fri, 18 May 2012 07:35:19 +0000</pubDate>
	<generator>http://wordpress.org/?v=2.6.5</generator>
		<item>
		<title>By: Lorelei</title>
		<link>http://www.netjunkie.ro/lorelei/despre-noi-si-despre-fiecare-in-parte/#comment-753</link>
		<dc:creator>Lorelei</dc:creator>
		<pubDate>Thu, 03 Sep 2009 09:36:17 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://www.netjunkie.ro/lorelei/?p=288#comment-753</guid>
		<description>eu una cred ca cheia potrivita, daca exista vreuna general valabila, e sa lasi omul sa vorbeasca despre ceea ce il framanta. iti poti imagina prin ce trece, poti face legatura cu propria ta viata si e foarte normal si sa exprimi legaturile astea, dar ceea ce simte el atunci e unic si probabil nici el nu se va mai simti chiar la fel, pentru ca nuantele sunt infinite. intr-adevar, oamenii au nevoie sa stie ca nu sunt singuri, dar cred ca de multe ori o strangere de mana sau "sunt aici, alaturi de tine" functioneaza mai bine decat decentrarea de pe problema lui. 
din ce spui, probabil tocmai experienta de a fi confidenta oamenilor din jurul tau te-a ajutat sa-ti dezvolti empatia si sa intelegi ce sa intampla cu ei. eu nu de cazul ata fericit vorbeam si de acela in care suferinta altuia devine prilej de "competitie", de eu sunt mai cu mot sau cu mot cel putin la fel de mare. a, ti-au furat loganul? mie (insert expensive car brand here) cu tot cu scaune de martafoi aurit si mai stiu eu ce...
oricum postul asta nu a fost structurat cum trebuie, incercam sa ma refer mai mult la a respecta starea unui om asa cum este ea.</description>
		<content:encoded><![CDATA[<p>eu una cred ca cheia potrivita, daca exista vreuna general valabila, e sa lasi omul sa vorbeasca despre ceea ce il framanta. iti poti imagina prin ce trece, poti face legatura cu propria ta viata si e foarte normal si sa exprimi legaturile astea, dar ceea ce simte el atunci e unic si probabil nici el nu se va mai simti chiar la fel, pentru ca nuantele sunt infinite. intr-adevar, oamenii au nevoie sa stie ca nu sunt singuri, dar cred ca de multe ori o strangere de mana sau &#8220;sunt aici, alaturi de tine&#8221; functioneaza mai bine decat decentrarea de pe problema lui.<br />
din ce spui, probabil tocmai experienta de a fi confidenta oamenilor din jurul tau te-a ajutat sa-ti dezvolti empatia si sa intelegi ce sa intampla cu ei. eu nu de cazul ata fericit vorbeam si de acela in care suferinta altuia devine prilej de &#8220;competitie&#8221;, de eu sunt mai cu mot sau cu mot cel putin la fel de mare. a, ti-au furat loganul? mie (insert expensive car brand here) cu tot cu scaune de martafoi aurit si mai stiu eu ce&#8230;<br />
oricum postul asta nu a fost structurat cum trebuie, incercam sa ma refer mai mult la a respecta starea unui om asa cum este ea.</p>
]]></content:encoded>
	</item>
	<item>
		<title>By: Adriana</title>
		<link>http://www.netjunkie.ro/lorelei/despre-noi-si-despre-fiecare-in-parte/#comment-751</link>
		<dc:creator>Adriana</dc:creator>
		<pubDate>Wed, 02 Sep 2009 18:44:20 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://www.netjunkie.ro/lorelei/?p=288#comment-751</guid>
		<description>Eu mai intotdeauna m-am aflat in postura celui care trebuie sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a alina suferinta celuilalt poate tocmai datorita puterii de a empatiza cu el. Si, dupa o vreme/varsta, observi cum iti recunosti emotiile in cei de langa tine, astfel ca tentatia de a spune "stiu, inteleg prin ce treci" este foarte mare. Pentru ca sentimentele sunt tot umane, nu sunt chiar straine de noi, iar experientele se aseamana de multe ori intre ele... si ti se pare ca il ajuti pe cel de langa tine spunandu-i ca nu e singurul care pateste asta si ca exista solutii out there care au mers si la altii. Dar, pe de alta parte, fiecare simte ca problema lui e unica, fara egal, asa ca o poti da usor in bara generalizand-o. Sunt atat de diverse reactiile oamenilor, ca de multe ori obosesc incercand sa gasesc cheia potrivita...</description>
		<content:encoded><![CDATA[<p>Eu mai intotdeauna m-am aflat in postura celui care trebuie sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a alina suferinta celuilalt poate tocmai datorita puterii de a empatiza cu el. Si, dupa o vreme/varsta, observi cum iti recunosti emotiile in cei de langa tine, astfel ca tentatia de a spune &#8220;stiu, inteleg prin ce treci&#8221; este foarte mare. Pentru ca sentimentele sunt tot umane, nu sunt chiar straine de noi, iar experientele se aseamana de multe ori intre ele&#8230; si ti se pare ca il ajuti pe cel de langa tine spunandu-i ca nu e singurul care pateste asta si ca exista solutii out there care au mers si la altii. Dar, pe de alta parte, fiecare simte ca problema lui e unica, fara egal, asa ca o poti da usor in bara generalizand-o. Sunt atat de diverse reactiile oamenilor, ca de multe ori obosesc incercand sa gasesc cheia potrivita&#8230;</p>
]]></content:encoded>
	</item>
</channel>
</rss>

