Despre sinestezie
Se pare ca in ultima vreme lepsele de pe blog pot lua forma unor subiecte tare dragute. E cazul lepsei de la Symona, care ne provoaca la expunerea a trei cazuri in care am patit-o (sinestezia that is). Sinestezia se refera la capacitatea unui stimul de a declansa activitatea unui alt receptor decat cel specializat (un miros sau un sunet care-ti declanseaza o imagine, sau invers). Sa purcedem:
1) Sunt foarte sensibila in sensul asta la mirosuri. Parfumul Dune imi declanseaza automat imaginea sifonierului mamei, a cutiilor cu bijuterii, a esarfelor si a hainelor colorate. E mai mult o amintire conditionata, dar se intampla atat de spontan incat ma gandesc ca ar putea merge.
2) Exista mirosuri care imi produc imediat senzatia ca e vara (transforma imaginea intr-una de vara). Nu pot spune decat cateva dintre ele (ceai verde, bujori, mare), pentru ca restul sunt mai mult impresii ale caror origine nu o cunosc (mai o tanti parfumata, mai un amestec de mirosuri)…
3) Muzicile care cuprind o vioara (mai trista, mai duioasa) de multe ori imi reflecta un lac cu lebede, unde in afara de albul lor totul e intunecat.
O dau mai departe lui Cata, Kalin, Mici Boemi in Negru Deschis, Newdada si Silvia.


Trackback | RSS 2.0
Mersi … sper sa fiu la inaltimea temei.
Am sa incerc sa scriu ceva pana diseara.
Gataaa … m-am achitat de “datorie”!
Si inca foarte frumos.
Mai greu, dar am “raspuns”. Superba leapsa asta, multumesc
Mie vantul, un anumit vant, imi sugereaza primavara. Si am avut placerea sa o sufar chiar azi, in Timisoara. Ceea ce e foarte imbucurator