Lorelei

Mi-a intrat frigu’-n oase si se pare ca nici paturicile-n spinare nu prea mai ajuta. Trezitul cu noaptea in cap, stationarile interminabile in trafic, holuri de spital si diverse ustensile de (mal)tratat degetute m-au cam zburlit ca pe un pui mic de pinguin. Cam asta mi-e si mersul, cu un picior in adidas si unul in papucul incapator al lui Ovidiu. Dar acum, fara Brutus, totul e bine si roz, mi-am pus armata de pitici reparatori de carne la munca si deja totul se vindeca rapid. Sunt putin enervata ca nu ma prea pot deplasa liber nici prin casa nici pe-afara si ca din cand in cand ma mai sageata cate un fior dureros, dar ma consolez cu gandul ca voi putea fi mult mai topaitoare cand totul va trece. Pana atunci ma tratez cu rasfaturile blande si etern rabdatoare ale celui cu care impart cuibul. And with lots of sweets.

Si daca tot suntem in septembrie, luna celor mai dragi cunoscuti si mai putin cunoscuti sarbatoriti, este a 23-a zi… si sarbatoarea personala a lui Bruce Springsteen. Multi ani traiasca, multi ani traiasca acest nene tomnatec!