Lorelei

Ieri, o zi minunata, pe deplin. Cu liniute, organizat, structurat ca altfel mi se imprastie ideile.

- Mi-am gasit cu siguranta un model de feminitate pura. Alexandrina Hristov e minunata si incredibil de frumoasa si in vocea ei tare si dulce parca-i numa’ seductie. Are o eleganta aparte, fara a fi prea serioasa sau “departe” asa cum percepeam eu candva eleganta, si o exprima perfect prin atitudine, infatisare, grai sau taceri. Iar cand canta se lasa cu frisoane intr-o incapere stramta si foarte aglomerata. Si muzica ei, si tablourile ei au un element comun: vantul, mai mult sau mai putin definit parca e undeva in toate, un vuiet surd.

- byron aseara. Nu pot sa nu scriu despre ei. Ei m-au umplut de zvacnire a sangelui, de prezenta si de lumina aseara, eram un luminis in mijloc de padure. Si nu stiu care e secretul din spatele energiei asteia transformatoare de mine, dar le sunt recunoascatoare, atat pentru muzica, cat si (mai ales) pentru versuri. Poezie pura, neintrerupta, si atat de plina si intreaga, incat m-am simtit si eu o poezie toata. Si misterul asta care sta in spatele alchimiei compozitiilor imi starneste uneori o curiozitate imensa. Alteori ma potolesc si imi dau seama ca nu conteaza cu adevarat, ca e acelasi lucru ca si cu “the meaning of life”. Il stim cu totii, doar ca il mai uitam. Fericirea a fost in mine aseara, de la un capat la celalalt al intunericimii, si o simteam si-n mine, si-n afara mea, ca un fel de ceata calda cu miros de piersici.

- Date concrete: picturile Alexandrinei sunt in continuare la ceainaria Carturesti zilele astea, so go check them out, iar byron a lansat album nou aseara, A kind of alchemy. Find it.

Foto: Catalin Cristea.