Lorelei

Mi-as face o tara cu el. Cu granite metalice ca usa noastra de la intrare. Cu granite trecute doar cu permis dragastos acordat zumzaitorilor. Limba nationala: linistea de pe dinauntru. O tara cu dor suportabil. O tara in care eu invat sa gatesc, fac bors de legume si el ciupeste chitara si pe fundal aud “dance me to the end of love”. O tara in care avem timp de citit si scris tot ce ne trece prin cap, in care ne povestim in unele dimineti visele. O tara in care putem sa radem si sa plangem cat si cum vrem. O tara apolitica, fara armata, biserica si alte institutii contondente. (Sa avem totusi o salvare sa ne plimbam cu luminitele noaptea prin oras!) O tara - drum, nu destinatie. O tara la purtator, pe care sa o plimbam des…O tara fara niciun razboi de purtat!