sincer sa fiu, am uitat complet ca 1 iunie e ziua copilului. 90% din oamenii din lista mea isi urau la multi ani si mi-am dat seama dupa ce m-am uitat in calendar sa vad daca e vreun sfant al carui nume il poarta toata lumea.
nu stiu, ma, nu cred ca avem toti un copil in interior. uite, eu nu-l mai gasesc in niciun fel. cum sa pot spune eu vreodata de mine ca sunt doar un copilas cand fac tot ce fac? singurul lucru care a ramas in timp este lipsa responsabilitatii. n-am mai fost la scoala de vreo saptamana si ma duc miercuri fara nicio grija pentru ca nu trebuie decat s-o duc de nas doua zile pe diriga si se termina anul. urasc cam mult pentru un copil.
d-abia astept vacanta, macar sa mai pot vorbi si eu cu mama fara sa am mereu in gand toate minciunile pe care i le zic zilnic.