Lorelei

 Am inceput sa-l ascult tarziu. Era anul I de facultate, toamna si era albumul Ten new songs. M-a scos din ale mele. Si am devenit dependenta. Nici nu credeam ca-l voi auzi vreodata live, ci ca va ramane in intimitatea peretilor mei si a urechilor ce-mi strajuiesc capul. I-am descoperit rand pe rand vorbele, ritmurile, inflexiunile, temele, anii si am stiut mereu ca e o comoara, prin simplul fapt ca ma scoate din orice fel de decor, imi stramba perceptiile cat sa-mi fie mintea mai limpede. Intr-o buna zi a venit vestea concertului. Intr-o alta, si mai buna zi au venit biletele insele. Si, in sfarsit, in cea mai buna zi dintre toate, a venit chiar L. Cohen. Si de-atunci s-a rupt filmul. A fost magie, a fost mai mult decat visam, au fost fiori si piei de gaina, si atata fericire cat sa-mi dea ochii p-afara. Au fost multe, multe melodii pe care le-am ascultat de sute de ori, dar inceputul a fost Dance me to the end of love, cuprinsul Bird on the Wire, In my secret life, Everybody knows, Who by fire, Hallelujah si sfarsitul, firesc, cu Closing time, So long, Marianne si mai ales Famous blue raincoat. Acolo am capitulat cumva. Pentru mine a fost minune, in adevaratul sens al cuvantului: un om care da mai mult decat pot cuprinde…sub atatea forme, incat majoritatea s-au furisat printre razele mele de atentie si pur si simplu s-au cuibarit adanc in mine. In pacatosenia mea absoluta, daca mi-as dori ca cineva sa fie nemuritor, pe el l-as alege. Timpul trece altfel pentru el, inseamna altceva pentru el. Dupa 3 ore in lumea lui sunt impresionata, coplesita si iremediabil de fericita. Ma tot gandeam la sfarsitul concertului ca trebuie sa exprim cumva imensa asta fericire. Dar nu poate fi nici comparata, nici descrisa. E traita si Ii multumesc Celui care lasa asemenea minuni sa (mi) se intample.

Cateva clipuri din turneul sau din 2008, cele mai apropiate ca imagini de ceea ce am vazut in seara asta…dar prea indepartate ca atmosfera de ceea ce s-a petrecut de fapt…

si cum el insusi si-a incheiat recitalul:

“Goodnight, my darling, I hope you’re satisfied,
the bed is kind of narrow, but my arms are open wide.
And here’s a man still working for your smile. “