Mad about Saramago
Saramago e realist. Ofera dusuri reci si bice dureroase peste ochi(i care vad stramb). Este amplu, bogat si plin ca forma de expresie. Are ceva din ritmul vietii: unele pagini curg mai greu, p-altele le prinzi din urma dupa ce au fugit de ceva timp din fata ochilor. Saramago e duios si bland si bun cu oamenii, iti lasa speranta uneori…Alteori e de-a dreptul neinduplecat. Desi construieste, tot el spulbera, si ma lasa in praful ala al daramaturilor obosita, speriata dar cumva, puternica. Nu ma satur de el. Si sunt convinsa ca Saramago vine la tine atunci cand il chemi. De la mine nu mai pleaca, asta e cert…
Trackback | RSS 2.0
si la mine a venit. il citesc cu creionul in mana ca nu cumva sa pierd cuvintele unui gand esential.”insusi creatorul a cunsocut chinurile care ne asteapta in viata eterna, pentru ca e eterna, nu pentru ca e viata”.
Am primit si eu recomandare, vara asta am sa am grija sa-l parcurg…. sa fie oare asa cum zici?
eu cred ca e mai bun decat reusesc eu sa exprim…dar sper ca pentru tine sa nu fie pomul laudat…
ti-am multumit pentru carte, nu? ti-am mai spus ca-mi place foarte foarte foarte foarte foarte mult, nu? Am fost la bookfest acum doua zile, prima carte pe care mi-am luat-o a fost eseu despre luciditate. M-am uitat la tot ce avea polirom de la el, apoi m-am uitat la bugetul meu, si a trebuit sa ma rezum la asta. Daaar dupa ce termin de citit tot ce am deja, saramago e primul pe lista
Multumesc.
Mi-ai multumit si ma bucur ca ti-a placuuut. Cu placere, multa, multa. Ah, eseu despre luciditate. Sunt f curioasa cum o sa ti se para.