… and some women are just magical. Vrajitoare moderne, incantatii, confesiuni, chemari si desfasurari de cocoon intern. Vulnerabilitate si arta. What a perfect way of being feminine.
Tori Amos - A sorta fairytale
Way up north i took my day
All in all was a pretty nice
Day and i put the hood
Right back where
You could taste heaven
Perfectly
Feel out the summer breeze
Didn’t know when we’d be back
And i, i don’t
Didn’t think
We’d end up like
Like this
Cranberries - Ode to my family
Understand the things I say, don’t turn away from me,
‘Cause I’ve spent half my life out there, you wouldn’t disagree.
Do you see me? Do you see? Do you like me?
Do you like me standing there? Do you notice?
Do you know? Do you see me? Do you see me?
Does anyone care?
Sinead O’Connor - A perfect indian
His face on my pillow
Comes to me still in my dreams
And there I saw a young baby
A beautiful daughter was she
A face from a painting (…)
I’m sailing on this terrible ocean
I’ve come for my self to retrieve
Too long have I been feeling like Lir’s children
And there’s only one way to be free
Bjork - I’ve seen it all (Dancer in the dark - muss sehen!)
I’ve seen it all, I’ve seen the dark
I’ve seen the brightness in one little spark.
I’ve seen what I chose and I’ve seen what I need,
And that is enough, to want more would be greed.
Edith Piaf - La foule
Emportés par la foule qui nous traîne
Nous entraîne
Écrasés l’un contre l’autre
Nous ne formons qu’un seul corps
Lhasa de Sela - De cara a la pared
Soñando
sin respirar
te quiero amar
te quiero amar
Mariza - Gente da minha terra
Ó gente da minha terra
Agora é que eu percebi
Esta tristeza que trago
Foi de vós que a recebi
E pareceria ternura
Se eu me deixasse embalar
Era maior a amargura
Menos triste o meu cantar
Ada Milea - Departe de mine (nu am gasit nici o varianta live)
Cum poti sa treci in jumatate de ora prin toate starile pamantului de la calm si siguranta ca vei gasi lucrul pe care il cauti pana la spaima si groaza de descoperi ca e foarte posibil ca lucrul respectiv sa fii luat-o pe o cale proprie, separata de a ta, fara sa anunte? Simplu, ratacesti cele mai scumpe obiecte prin cele mai putin posibile locuri si apoi cauti si muti si arunci si cauti si te enervezi si cauti si plangi si plangi si plangi si nu mai ai ganduri in cap doar durere acuta de nu-ti mai simti ochii… Norocul meu e ca am o voce langa mine care nu se panicheaza si ma cunoaste si ma ghideaza spre locul acela cel mai putin probabil (despre care as fi putut jura ca e complet sec) in care eu singurica am pus (sunt sigura cu gandul sa nu pierd) obiectul pretios. De fapt obiectele. Pentru ca aici intervine spilul. Erau niste simple poze. Niste simple momente trecute. Da, trecute. De cand eram atat de mica incat am foarte vagi amintiri. Si ele tin locul. Sunt niste marturii ca anumite lucruri pe care eu nu le stiu s-au intamplat. Si-mi face bine sa ma vad in brate la tata, tragandu-l de nas sau de ochelarii de fashionist optzecist. Imi face bine sa-l vad tanar si zambitor, sa-i vad p-ai mei fericiti impreuna, toate astea sunt dintr-o epoca la care eu nu am acces in mine, doar in afara mea. Si d-aia inca depind de amaratele astea de hartii. Identificarile ma-sii.
Morala? Fiti ordonati si discplinati. Sau nu depindeti de obiecte. Neaparat spalati-va pe maini inainte de masa. In incheiere, o melodie pe care m-a invatat-o mama cand eram mica, mica asa cum apar in pozele alea si nici acum n-am uitat-o.
Me and my dear lobster watching Dexter. Ma apuca pofta de Cola (desigur ca toate poftele si nevoile subite apar la cateva minute dupa ce am dat drumul la un episod si dupa ce Cata se asigura ca sunt pe pozitii). Miaun delicat: “Nu-i asa ca nici pentru o mie de pupici nu te-ai duce sa iei o Cola? Nici pentru o viata de fericire si un munte de pupici nu te-ai duce sa iei o Cola?” (cu scopul de a sensibiliza auditoriul desigur pentru ca o viata de fericire nu cred ca ofer - vezi cazul de fata, hai poate cu muntele ala siropos sa aiba o sansa…). Urmarea? Mi s-a cerut sa inregistrez pe blog fapta cu pricina (sa vada poporul cum ma matai eu) in schimbul vanatorii de Cola. Si v-am spus povestea asa pentru ca ma rupe pofta de lichid otravitor. Pam pam.
Atat am vrut sa revina netjunkie-ul la viata pentru ca aveam multe sireturi impletite in cap, tocma’ bune de facut funda aici, incat toate acum s-au incalcit fara seaman.
Am fost in vacanta. Doua, scurte si semnificative.
Am revazut Sibiul, si m-am simtit ca in alta tara. Oameni relaxati, primitori, flexibili, turisti, multi turisti colorati, un turn Babel al vorbelor, atat de relaxant pe alocuri. Si bineinteles Bufnita si The Gallery cu mancarurile lor incredibil de gustoase (recomand puiul milanez…as mai da o fuga doar pentru o portie) si Redalul cu cea mai buna kasekuchen de pe lume (hai, bine, poate nu cea mai buna…poate). Picturile lui Ruben Voican au plecat din Kulturkaffee din pacate, dar sunt sigura ca bucura ochi din case privilegiate. Am revazut cele doua biserici atat de diferite si atat de asemenatoare ca stare, atmosfera, cea ortodoxa si cea evanghelica, veche, cu mirosul sau usor prafuit si umbrele tuturor ce au pasit in ea in amarul asta de vreme. Ne-am sarbatorit timp de 4 zile pe stradute laturalnice cu case vechi si colorate, cu parfum de timp vesnic. Si mi-am dat seama pe deplin de substanta din care suntem facuti noi doi, si al nostru impreuna. De adancimile confortului real si ale nevoilor implinite. Am stat si am ascultat atenta linistea si pacea din mine, lipsa de ton imperativ si bucuria de a fi. Si n-as vrea sa uit senzatia aceea resimtita in plex, radiind. Fericirea.
A doua destinatie: Albena, Bulgaria. A.k.a. statiunea lor de familisti. Probabil un soi de Neptun. Am constatat ca toate laudele referitoare la eforturile bulgarilor nu au fost gratuite. La ei marea e curata, limpede, plaja intinsa si aerisita. Peste tot e curat si chiar daca lucrurile nu sunt perfecte, se vede ca incearca. Ca pretuiesc faptul ca ai ales sa vii acolo si ca nu se gandesc numai la cati bani scot pe seama ta. Si cred ca scot mult mai multi decat ai nostri cu mentalitatea asta. Ne-am plimbat ceva si cu toate astea am reusit sa ne rumenim nitel la soare si am reusit sa-mi potolesc setea de apa sarata. Am vazut Balchikul si vila reginei Maria, gradinile ratacitoare, unde as putea trai fericita pana la adanci batraneti. Piatra si mare, tot ce mi-as putea dori! In ultima zi am facut o plimbare pana la Cap Kaliakra care este spectaculos si splendid. In ciuda fricii mele de inaltime, perspectiva de acolo imi taie respiratia. La fel si briza care imi curata fiecare por, ma ciufuleste si ma ameteste. E minunata intinderea de natura, puritatea spatiului deschis in care ma simt ca un bob mic de mazare, mirat continuu de frumusetea inconjuratoare. Cireasa de pe tort a constat in multe si diverse portii de scoici gatite in toate felurile, cu toate tipurile de ingrediente si condimente, proaspete de la ferma de scoici Dalboka. M-as fi lasat amanet pentru tot restul verii in schimbul unei saltele si a multor castroane de scoici. Dar n-a fost sa fie…
Iata-ma-s intoarsa, tot cu dor de duca (la mine-i permanent se pare) si muzici prin mine.
Vine potopul…cate unul mic in fiecare zi…si poate toate anunta unul mare. Ma gandesc sa ne facem o barcuta si s-o luam frumos la vale printre rauri si lacuri de acumulare formate…ce zici? Sa depasim linia orasului pana ajungem in locuri ale caror nume nu-l stim si sa le cunoastem incet incet pe toate. In sfarsit voi avea un motiv bun sa pregatesc “desaga cu merinde” care-mi coloreaza mintea si sa cumpar totusi o umbrela rezistenta…S-o luam de la capat, Noe! Vrei…?
Imbratisez orice eveniment important facut public. Incontestabil, e cel mai bun mod de a privi in fata ignoranta, intoleranta, rautatea, prostia si muuulte alte lucruri demne de atentie si tratament la natia asta fara de seaman. Si nu, nu sunt incisiva, nici disperata. Absolut senina. Ma cam sperie chestia asta.
“If you enter this world knowing you are loved and you leave this world knowing the same, then everything that happens in between can be dealt with.” (M.J.)
Walt Whitman. Eu i-as spune “Song of my Self”. True lesson…
4
Trippers and askers surround me,
People I meet, the effect upon me of my early life or the ward and
city I live in, or the nation,
The latest dates, discoveries, inventions, societies, authors old and new,
My dinner, dress, associates, looks, compliments, dues,
The real or fancied indifference of some man or woman I love,
The sickness of one of my folks or of myself, or ill-doing or loss
or lack of money, or depressions or exaltations,
Battles, the horrors of fratricidal war, the fever of doubtful news,
the fitful events;
These come to me days and nights and go from me again,
But they are not the Me myself.
Apart from the pulling and hauling stands what I am,
Stands amused, complacent, compassionating, idle, unitary,
Looks down, is erect, or bends an arm on an impalpable certain rest,
Looking with side-curved head curious what will come next,
Both in and out of the game and watching and wondering at it.
Backward I see in my own days where I sweated through fog with
linguists and contenders,
I have no mockings or arguments, I witness and wait.
5
(…)
And I know that the hand of God is the promise of my own,
And I know that the spirit of God is the brother of my own,
And that all the men ever born are also my brothers, and the women
my sisters and lovers,
And that a kelson of the creation is love,
And limitless are leaves stiff or drooping in the fields,
And brown ants in the little wells beneath them,
And mossy scabs of the worm fence, heap’d stones, elder, mullein and
poke-weed.
6
A child said What is the grass? fetching it to me with full hands;
How could I answer the child? I do not know what it is any more than he.
(…)
What do you think has become of the young and old men?
And what do you think has become of the women and children?
They are alive and well somewhere,
The smallest sprout shows there is really no death,
And if ever there was it led forward life, and does not wait at the
end to arrest it,
And ceas’d the moment life appear’d.
All goes onward and outward, nothing collapses,
And to die is different from what any one supposed, and luckier.
7
Has any one supposed it lucky to be born?
I hasten to inform him or her it is just as lucky to die, and I know it.
I pass death with the dying and birth with the new-wash’d babe, and
am not contain’d between my hat and boots,
And peruse manifold objects, no two alike and every one good,
The earth good and the stars good, and their adjuncts all good.
I am not an earth nor an adjunct of an earth,
I am the mate and companion of people, all just as immortal and
fathomless as myself,
(They do not know how immortal, but I know.)
Every kind for itself and its own, for me mine male and female,
For me those that have been boys and that love women,
For me the man that is proud and feels how it stings to be slighted,
For me the sweet-heart and the old maid, for me mothers and the
mothers of mothers,
For me lips that have smiled, eyes that have shed tears,
For me children and the begetters of children.
Undrape! you are not guilty to me, nor stale nor discarded,
I see through the broadcloth and gingham whether or no,
And am around, tenacious, acquisitive, tireless, and cannot be shaken away. Read more…
FrenchMaria e o descoperire destul de recenta. Ea scrie frumos si creeaza frumos si de multe ori nu ma indur sa comentez la toate astea (nici nu stiu prea bine de ce). Dar ea ma invita la o leapsa despre citit si ma bucur ca o face!
1.Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Magicianul de Fowles…Am o varianta veche, cea pe care am citit-o acum ceva ani, si varianta noua de la Polirom doar sa fiu sigura ca am ce da mai departe la nepoti.
3.De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost îndragostit(ă) în secret?
Uff, greu…chiar nu cred ca am fost indragostita de un personaj…culmea, la cate fantasme au trecut prin capul meu…
4. Ce carte ai citit cel mai des?
Pe la 12-13 ani citeam Agatha Christie in prostie, si o reciteam in prostie. Ma blocasem p-acolo si nu mai stiam sa ies.
5.Care era cartea ta preferata la 10 ani?
Ciresarii…si La Medeleni.
6. Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
…Cred ca n-am citit carti proaste anul trecut. Au trecut pe langa.
7. Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Eseu despre orbire - Saramago.
8. Dacă ar trebui sa obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Nu oblig. Recomand poate (vezi cartile preferate).
9.Cine crezi că ar trebui să câştige Premiul Nobel pentru Literatură?
Nu am idee…ma bucura cand cineva pe care il respect castiga un premiu dar d-aci pana la “trebuie” e cale lunga. Cred ca omul ala ar trebuie sa schimbe ceva in ceilalti…
10.Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
Nu am dorinte deosebite in sensul asta. Cum spuneam intr-o alta leapsa despre carti, imi ajunge imaginatia pentru a ma sugestiona vizual in privinta unei carti si filmele au tendinta sa-mi dea perceptiile peste cap.
11. Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un autor, o carte sau un personaj literar.
Nu imi mai aduc aminte exact actiunea visului, a fost unul bizar in timp ce citeam Jurnalul de Palahniuk. Am atipit pe plaja si s-au intamplat lucruri monstruoase in vis dar am revenit apoi la linisitea marii…
12. Care este cartea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Hmm, imi vine in cap Ryu Murakami - Albastru pur, nemarginit. N-o fi fost asta cea mai putin culta, dar mie mi s-a parut intr-atat de …”degeaba” incat asa am incadrat-o.
13. Care este cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
N-am prea citit carti dificile…poate doar manuale stufoase.
14. Preferi autori francezi sau ruşi?
Rusi, desi i-am citit prea putin, din pacate.
15. Shakespeare, Milton sau Chaucer?
Shakespeare.
16.Ce te deranjeaza cel mai mult in activitatea lecturii?
Ca imi obosesc sensibilosii mei ochi. Si ca sunt intr-atat de pretentioasa uneori incat am nevoie de cateva ore libere incat sa ma concentrez asupra cititului, altfel ma simt oarecum presata.
17.Care este romanul tau favorit?
Hmm… cred ca sunt doua spre trei…Dumnezeul lucrurilor marunte (Arundhati Roy!!!), Eseu despre orbire si Magicianul…in fiecare e altceva care m-a furat cu totul la momentul respectiv.
18.Scriitorul favorit?
Jose Saramago, care se incapataneaza sa nu lase pe nimeni inaintea lui.
19. Joci ceva?
Joc mima cu prietenii. Si Pharaoh cand am accese de omnipotenta.
20.Povestiri scurte, schitze?
Si asa si asa, faine sa fie.
21.Non- ficţiune?
Psihostuff. Sau jurnale.
22. Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Ooo, Coelho, Pascal Bruckner si-or mai fi cu siguranta…
23. Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Una pe care n-am citit-o…si probabil nu doar una.
24. Si acum ce citeşti?
Pestera - Saramago. Daca-s flamanda, ce sa-i fac?!
O dau mai departe oricui ii place sa citeasca si sa scrie despre asta…vizez asa subtil niste persoane anume…ia sa va vad!
