Surrounded by light
La un moment dat zilele astea, mi-am amintit eu de o melodie care-mi place de numa’ numa’ desi trupa in sine nu ma pasioneaza deloc. E vorba de The Kelly Family. Clipul mai jos. Si cum ma uitam eu asa la clip si-mi aminteam cum ochii mei de fetita il venerau pe nenea pletos si chitaros m-am gandit sa citesc mai multe despre dansul si familia sa. Si am stat asa cufundata ceva timp, afland diverse amanunte printre care si faptul ca febletea mea masculina s-a…calugarit. Altul de cauta.
Si cum ieri mi-a venit imaginea lui in cap intr-un moment extrem de dubios si azi si in troleu si in magazin am dat de melodia de mai jos, m-am gandit s-o pun si aici, frumoasa si tulburatoare, cam ca nenea asta pletos si chitaros. Si sper sa nu-mi treaca vreodata fiorii pe care mi-i da piesa asta.
Trackback | RSS 2.0
Mi-a placut mereu sa-i ascult, nu sa-i vad
Ma enerva ca niciodata nu-mi dadeam seama care-i baiat, care e fata, si tocmai cand credeam ca i-am nimerit, le auzeam numele si ma zapaceau din nou. Multi, pletosi, ciudatei, dar sensibili 