Lorelei

Primul 1 Mai fara sa vin acasa cu hainele pline de nisip si de sare. Pe de o parte asa am vrut, mai apoi au inceput sa-mi incolteasca niste regrete care insa de 1 mai au crapat definitiv. Padabibaaaaam…

Iata-ne deci vineri, incarcand o masinuta cu multe pungi, pungute, rucsaci si alti carausi plini cu mancare, paturele si chiar si animalute si apoi ajungand vrum vrum…la tara. Well, destul de aproape de Bucuresti, ca altfel pe mine ma ia cu ameteala. Floare de bloc, cum zice mama. Eu zic ca-s mai degraba o floare de casa mai civilizata asa, cat sa nu-mi ajunga noroiul la talpi si sa nu-mi vina greata de la vreo buda disfunctionala. Ambele criterii satisfacute pe deplin la Singureni, land of plenty. Ce-i la Singureni, in afara de o casuta veche si pisici venite seara in vizita? O gradina…mare, mare de unde iti culegi singur salata, ceapa, usturoiul si alte bunatati, o livada cu ciresi, visini, pruni, piersici, cais si chiar si un nectarin si un smochin. Un balansoar in care subsemnata a citit si a picotit, a picotit si a citit in voie si mai ales a respirat in sfarsit aer. Dupa doua zile acolo aproape ca imi puteam vizualiza interiorul plamanilor mei: roz si pufosi! Pai dupa 24 de ore de somn (impartit in doua reprize nocturne, nici chiar asa), topaiala, verde, lipsa acuta de noxe, computer, tv si alte stricaciuni si pierderi de timp, esti alt om (sau pisica, dupa cum veti vedea), zau!

Urmeaza desigur imaginile:

privire de ansamblu:

privire de detaliu:

piticul ce pazeste gradina si aduna soare in felinar:

miraculoasa floare a mamei:

si Punky, teroristul sef, cel care a speriat doua slehte de vrabii si ciori de i s-a dus vestea in toata comuna. Nu ti-ar veni sa crezi ca Salbaticia Sa de ieri intruna numa’ doarme si toarce. Deh, rapus si el.

Patrocle, tolanit desigur in cea mai mare sursa de mizerie probabila.