Lorelei

De obicei ma simt ca acasa oriunde ma duc. In cateva ore de la instalare deja totul mi-e suficient de familiar incat sa-i zic acasa. Cateodata mai putin, cateodata mai mult. Budapesta mi-a fost foarte acasa, prin simplul fapt ca ne-am gasit anumite localuri pe care sa le frecventam (asa cum avem pana la urma si in Bucuresti), pentru ca m-a facut sa visez cu aproape fiecare pas pe care l-am facut si cu fiecare detaliu medieval care mi-a bucurat ochii. Liniste si libertate. M-a hranit cu oameni amabili, zambitori, relaxati, cu portii mari si delicioase de mancare, cu gulas, somlo si suc de mere, cu oua Kinder asa cum se faceau atunci cand eram copil, cu castele, muzee, catedrale si poduri peste Dunarea cea frumoasa si mici barulete frumos luminate. Acum vreau sa o vad si vara, Gradina Zoo, Insula Margaretelor si alte parcuri in care sa nu-mi inghete picioarele dupa primele 5 minute…Asa ca pana data viitoare, la revedere, Budapesta.

La multi ani!