pentru mine procesul citirii unei carti e un lucru destul de intim. normal ca depinde si de carte dar daca e una din cele care ma prind si in care pot sa empatizez cu personajele, incep intr-un fel sa consider ca face parte din mine.

majoritatea cartilor pe care le citesc sunt imprumutate dat fiind faptul ca nu imi raman prea des bani ca sa-mi cumpar tot ce-as vrea. se intampla uneori ca printre pagini sa mai gasesc un rand sau paragraf subliniat, o floare pusa la presat sau alte mici lucruri pe care le fac si eu cu propriile carti. le percep ca fiind o amintire pe care posesorul cartii o are cu un anumit aspect prins intre filele cartii sau o amintire proprie pe care a regasit-o in carte.

cand descopar aceste mici amintiri din carti care nu-mi apartin am un sentiment de vinovatie…ca si cum as da buzna peste doi prieteni care-si impartasesc secretele de-o viata unul altuia

(din categoria posturilor fara cap si fara coada, proaspat inaugurata)