post scris sub influenta unei zile care parca numai despre asta a fost (si ce m-am bucurat de ea)

de cand am inceput eu sa-mi dau seama ca exist ca fiinta separata de restul lumii si ca am anumite inclinatii spre anumite lucruri, totul putand fi denumit temperament, a inceput sa-mi placa psihologia. initial nu prea stiam cu ce se mananca, nici acum nu sustin ca as sti mult mai multe dar macar m-am mai dumirit. ca orice adolescent in need of descovering his own self, intr-a noua am facut rost de un manual de psihologie si m-am pus pe citit si conspectat (cred ca e singura data unde chiar mi-a iesit). am vrut sa dau la facultate, sa invat mai multe despre asta, nu atat pentru the greater good, desi imi face placere sa sfatuiesc un om daca imi cere sfatul si daca simt ca l-as ajuta cu ceva, cat pentru a ma cunoaste pe mine si a realiza de ce fac anumite lucruri intr-un fel si nu altfel. intre timp m-am lasat influentata de restul lumii si am gandit si eu la randul meu ca o intelegere mai adanca a actiunilor mele n-o sa-mi tina de foame peste ani. asa ca am dat la drept, alt domeniu care-mi facea cu ochiul, alaturi de jurnalism, de ceva vreme.

mica mea placere si interesul pentru domeniu au ramas totusi undeva intr-un sertaras. imi face mare placere sa stau de vorba cu singura prietena care a terminat psihologie si acum isi face masterul pe o chestie care mie mi  se pare foarte faina si imi place sa-mi povesteasca cum invata aia si aialalta si probabil some of these days o sa ajung sa-i cer si cursurile ca sa nu o mai obosesc cu intrebarile. lorelei, fii pregatita:)

azi am fost si eu la primul seminar de criminologie. si mi-a placut enorm, fiind fix ce nu ma asteptam eu sa fie ( n-aveam o idee clara a ce e criminologia, dar nu ma asteptam sa fie o felie de psihologia infractorilor. mi-a traznit ideea sa devin profiler, desi ma indoiesc de marea cautare a acestei meserii la noi in tara. in orice caz, probabil as face-o cu placere.

tot azi vorbeam cu niste prieteni de la facultate despre criminologie si psihologie si de cat de faine sunt domeniile amandoua si de cata legatura au intre ele. unul din ei mi-a zis ca m-ar vedea stand pe fotoliu si intreband pacientii ce probleme au. sincer, nu stiu cat m-as vedea eu terapeut pentru ca motivul pt ca as face facultatea ar fi unul strict egoist. daca tot sunt antrenata de anumite chestii care au avut o inflenta asupra mea si mi-au cauzat bubite pe creier, as vrea macar sa stiu care sunt, asta daca nu le-as putea si controla, evident varianta preferabila.

tot azi ne-am vazut cu prietenii si am stat la discutii despre diverse influente mai mici sau mai mari din copilarie si nu numai si despre ideea de normalitate sau corectitudine. i love talking about problems, about tolerance, about normality, feelings and anything implies a bond between too people…i guess it’s called sharing.

am ajuns acasa, am deschis psychologies si mi-au picat ochii pe o particica de interviu care mi-a adus aminte de o bucata din discutia avuta cu lorelei si de mica mea pasiune pt psihologie “sigur ca ma atrage mai mult analiza dificultatilor si conflictelor din anumite relatii, pentru ca acestea sunt situatiile care cheama schimbarea si aduc la suprafata adevarata natura a oamenilor, mai degraba decat rutina, relaxarea. aceste conflicte sunt ca un cutremur. totul iese la suprafata. ele nu conduc la sfarsitul iubirii, ci la o cunoastere mai adanca a propriei persoane si a celuilalt. e fascinant sa vezi procesele intime care au loc in interiorul unei relatii.”

in mare banuiesc ca as putea sa cataloghez postul asta drept fiind despre nimic sau despre frustrarile mele ca as vrea sa invat despre ceva anume si acum m-a apucat iar pofta.

o facultate la stat tot o sa fac. fie ea psihologia sau jurnalismul..poate o sa-mi permit sa le fac pe amandoua candva, macar pentru sufletul meu daca nu pentru altceva.