am fost acasa, la mine..in orasul ala care e cam sat. noroc ca n-am fost singura ca altfel probabil imi luam campii.
avem un parc frumos si un loc ok de iesit. atat 
desi nu sunt independenta de ai mei ma consider totusi o persoana cu pareri proprii si personale, capabila sa ia anumite decizii si imi acord o anumita libertate impreuna cu anumite limite. eh, mama reuseste formidabila performanta de-a demola complet chestia asta si atata timp cat sunt acasa ma simt din nou ca la 14 ani cand “lasa ca stiu eu ce-i mai bine pentru tine” si “nu-ti dau voie sa..(fill in with any possible normal activity)” erau la ordinea zilei.
si se mai intreaba de ce ma duc odata la 2-3 luni acasa…