Trebuie sa va spun. N-are rost sa incercati sa cautati, eu le-am mancat. Cum adica ce? Cele mai bune corcoduse, gutui, nuci verzi, struguri albi si prune. S-a intamplat mai demult, n-am stiut ca o sa dispara de tot intr-o zi. Corcodusul v-ar fi intampinat si pe voi, in stanga potecii la trei pasi dupa poarta. Poate daca l-ati fi prins in zilele lui pline de fructe, chiar v-ati fi lovit din greseala de una din ramurile incarcate. Stiu sigur ca el facea cele mai bune corcosude din lume. Dulci, zemoase si mari aproape ca niste caise, mai mici ce-i drept. Gutuiul era tot in stanga, ceva mai jos pe poteca dar era mult mai inalt si mult mai dichisit. El, spre deosebire de corcodusul simpatic, nu voia sa faca fructe mereu. Si chiar cand facea, numarul lor nu depasea numarul degetelor mele de la maini si picioare, asa ca avea nevoie de ingrijiri speciale. Il udam la radacina, ii puneam pietricele langa trunchi pentru ca, s-ar parea, ar trebui sa ajute la ceva. Nu cred ca i-a convenit pentru ca s-a uscat cat eram eu inca de-o schioapa. Insa de-i tin inca minte fructele, sigur erau cele mai bune din soiul lor. Cu nucul si prunul e ceva mai complicat. Ar fi trebuit sa mergeti pana la casa, sa o cunoasteti pe mamaia, sa se asigure ca sunteti oameni buni si sa va invite in spatele casei la vie si semi-livada. Ii zic eu semi-livada pentru ca mi se parea imensa, de fapt erau doar vreo 5 copaci de diverse soiuri, cam cati erau si in fata casei. Strugurii albi ii tin minte, insa nu foarte bine, pentru ca rareori ma puteam abtine sa nu-i mananc cat erau inca verzi. Dar si daca asteptam….nici de vin n-aveai nevoie, te imbatai direct de la aroma lor. Nucul era cel mai mare copac din curte si facea cea mai racoroasa umbra, chiar periculoasa daca stateai prea mult sub ea. Era prietenos caci negreala de pe maini de la curatatul nucilor verzi disparea muuult mai repede decat cea de la oricare alt nuc. Iar miezul alb si dulceag era recompensa perfecta. Prunul, sa fiu sincera, era cam banal. Corcodusul era carismatic, gutuiul distins, via era creata si vesela iar nucul avea ceva paternal…insa prunul, de n-ar fi avut fructe, nu stiu daca as fi interactionat cu el prea mult. Era si amplasat dupa un rand de urzica si facea drumul pana la el plin de neplaceri usturatoare. Dar si cand ajungeam stateam sub el cu orele pana mai-mai sa explodez de la atatea prune dulci si tari.
De-as fi stiut ca toate or sa dispara…cred c-as fi fost trista de-atunci.