Am vazut ca numai in pagina curenta am vreo 5 lepse…cred ca pe viitor n-o sa le mai fac, sau o sa fac o sectiune speciala pentru ele ca nu mai merge asa.
In alta ordine de idei, ieri seara, indreptandu-ma de la munca spre statia minunatului 226 care ma duce acasa, am patit o treaba interesanta. Mergand cu al meu cap in nori in semi-intuneric, vad un copac maaare si frumos, inmugurit tot si pe alocuri cu niste mici floricele…si merg si ma uit la el si ma minunez ca a venit primavara cu adevarat…si de minunata ce eram imi scapa piciorul intr-o denivelare a trotuarului. Au! Eh, totusi nu “au” grav, ma plang eu ca-s fata, totusi sa ma mai minunez putin, avand in vedere ca am ajuns si in dreptul unui felinar si ma pot minuna pe lumina. Sau nu. De ce? Pentru ca mugurii si floricelele erau, ca de obicei, doar in capul meu…pe lumina am vazut clar ca-s doar frunze mici si uscate, adunate in grupulete. Spring is mocking me…
*titlul n-are nici o legatura cu nimic…doar mi s-a facut dor de niste poezie. De Nichita.