nu stiu cati dintre voi au un job. probabil multi ca na, we all need the money…eu m-am angajat acum cateva luni la ceea ce pare jobul temporar perfect. receptionera la o agentie de publicitate.
toate bune si frumoase pana acum 3 zile. colectiv tanar si foarte de treaba, munca pe care o fac e usoara (raspund la telefon, primesc corespondenta, trimit faxuri, fac copii xerox, stuff a monkey could do), am program de 5 ore (9-14; 14-19), de obicei imi iau tura de dup-amiaza..trebuie sa recunosc, nu ma omor dupa trezitul dis de dimineata decat daca vreau eu asta, nu sa imi fie impus.
de obicei vin la munca all happy si chiar imi face placere sa stau printre oamenii pe care ii am drept colegi.
INSA
asta e un job care e facut sa fie part-time. altfel o iei razna, eu fiind exemplul cel mai bun. in vara mi-am mai luat cateva zile libere de-a lungul mai multor saptamani, in total 4(zile, nu saptamani). m-am gandit ca n-o sa fie greu sa le recuperez..cate o zi ici, cate una colo, ma inteleg eu cu colega, doar e fata de treaba.
ehh si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, evident ca planurile mele s-au anulat in clipa in care colega m-a rugat sa fac toate cele 4 zile legate…luni, marti, miercuri, joi. n-am refuzat-o pentru ca ea nu si-a luat nicio zi libera si respect dreptul omului la cate o mica vacanta.
“n-o sa mor”, imi ziceam eu in sinea mea..”doar imi place sa lucrez acolo”
ehh, nu. s-ar parea ca nu sunt facuta pt un program de 10 ore in care trebuie sa stau la birou sau cel mult la 3 metri de el ca sa aud telefonul sau sa ajut people in need of stuff. nu tu pauza de masa, nu tu pauza de dezmortit picioarele prin firma. nada! mananci cand poti, preferabil repede ca daca suna telefonul sau intra vreun curier sau client? e urat sa ma vada pe mine molfaind de zor din senvisul cumparat de la colt.
dimineata nu ma pot trezi, mai dormitez cate jumatate de ora in pat ca sa intru apoi in panica si sa alerg prin casa ca draga doamne intarzii la munca si ajung plina de spume pentru ca vin intr-o fuga si e aglomerat si trebuie sa cobor de pe la jumatatea drumului si sa vin pe jos si sa ma grabesc si afara e frig si eu urasc asta si ma grabesc si ajung la munca si pornesc harbul de comp si verific toate cele sa fie ok si stau.
oamenii vin, adormiti si ei, dar probabil cu vreo ora de somn in plus fata de mine…isi fac treaba, se plimba, mai zic o gluma in birou, mai un meeting, mai o cafea, mai o vorba, se face 12-13..oamenii pleaca prin felurite locuri sa manance, oamenii se intorc, same shit as in za morning, se face 16 si incep sa numar cat mai am pana pot si eu sa plec acasa (tot mult e)…citesc bloguri, citesc o carte, incepe sa mi se faca putin foame dar ma consolez cu gandul ca mananc atunci cand ajung acasa…intr-un final se face in sfarsit 19 si incep sa inchid tot.
ajung acasa, pe drum mi-e somn, cum mi-a fost de altfel tot restul zilei. acasa pisica miau, stomacul grrr, patul imbietor, nefacut pt ca dimineata evident n-a avut nimeni timp de aranjat si ordonat. mancare, film, mai incercat sa stau treaza pentru a-mi da macar iluzia ca totusi viata mea nu se rezuma la mancare, munca, somn. adorm iar stiind ca maine o sa ma trezesc iar obosita si nervoasa pt ca n-am dormit destul.
munca pe mine ma omoara. inca nu imi pot imagina cum ar fi sa am un job atat de solicitant (de grown-up) in care sa am multe si importante si urgente de facut, sa am pauza de masa dar sa n-am timp de ea..sa castig multi bani dar sa nu mai am nici energia, nici cheful sa ii cheltui. poate chestia asta vine odata cu varsta…in momentul asta mi-as dori sa fiu studenta full-time si sa mai fac o traducere/adaptare de cateva ori pe luna from the comfort of my own home.
abia astept sa se intoarca draga mea colega, sa am iar timp si pentru mine si pentru o viata beyond work, chit ca ea e plictisitoare pentru unii, fara aventuri nebune si adrenalina curgand rauri rauri, e a mea and i actually enjoy it…cand am timp de ea 
in alta ordine de idei, am scris aici un post frustrat pe care probabil o sa-mi para rau ca l-am scris odata ce lucrurile o sa revina la normal, pentru ca, asa cum am mai spus, i actually like my job and the people i work with…dar macar a mai trecut putin timpul si ora 19 e nitel mai aproape.
p.s. inca vreau la luna amara. note to self: spend less.